Adolescentii nu au chef sa comunice cu parintii. Contrar glumelor clasice facute pe aceasta tema, adolescentii, se pare, cauta de fapt o confirmare a faptelor lor si a deciziilor pe care le iau din partea parintilor lor.
Atunci cand discutiile sunt insa strict directive, ei nu se simt auziti si au tendinta de a se retrage, creand acel sentiment de revolta, care e perceput de parinti de multe ori ca venind din senin. Daca parintii ar avea rabdarea de a accepta ca exista si alte opinii decat cele ale lor, ar fi inceputul unei mari prietenii. Chiar daca e vorba de o opinie gresita sau nu la fel de buna, un adolescent trebuie incurajat in a lua hotarari singur si respectat pentru ele, atata timp cat isi asuma consecintele lor.
Pe de alta parte, rigiditatea adolescentilor in comunicare este adesea o alta sursa a conflictului. Adolescentii nu se pot intelege cu parintii. Multi au sentimentul ca adolescentul cool este cel care nu se intelege cu parintii, iar cel care se intelege cu ei este un fraier. Poate chiar dimpotriva.
Un adolescent cool este tocmai cel care reuseste sa isi asume discutii deschise cu parintii, sa le inteleaga opiniile si sa le poata exprima pe ale sale. Adolescentii nu au nevoie de aprobarea parintilor, dimpotriva. Pentru adolescenti este o perioada cu adevarat dificila. Este greu de gasit o cale de mijloc, acceptabila, intre dorinta lor de a-si castiga independenta, pe de o parte, si acceptarea faptului ca inca depind, de fapt, de parintii lor, pe de alta parte. In aceasta dilema, parintele care pune presiune isi indeparteaza copilul. Cuvintele esentiale in demolarea acestor mituri sunt cooperare, incredere, comunicare. Privindu-le ca principii ale relatiei familiale, membrii sunt alaturi de ceilalti si, astfel, fiecare perioada dificila din viata unuia dintre ei devine mai usoara.
