Contrazicere – fabula
(fabula)
Un cocoş şi o găină,
Se ciorovăiau de zor,
El, zicea că-i luna plină
Ea, că nu-i decât un nor :
-Măi găină, tu eşti chioară ?
Da-i rotundă ca şi-o oală
Şi de mare, e cam mare,
Dar e luna, ca şi-un soare,
Luminează neagra noapte
Asmuţind câinii să latre…
-Eu sânt chioară ? Tu eşti chior,
Nu vezi că e doar un nor ?!
Şi zici că şi luminează…
Cred c-o lampă îţi filează !
Şi-unde auzi tu câini lătrând,
Când e linişte, mormânt ?!…
-Da’ te uită-n sus găină
Că nu-i nor, e luna plină,
Ca o mămăligă coaptă
Sus pe cer stă nemişcată
Şi zâmbeşte către mine
S-o iau de pe cer că-mi vine !…
-Nemişcată zici, bădie (?!)
Mişcă parc’ar fi piftie,
Poate tu ai, cine ştie…
Mămăligă sub chelie (?!)
Fugi de-aci cu-aşa prostie
Şi de-o vrei, a ta să fie !…
-Doamne ce-ncăpăţânare
În grădina Ta cea mare !
Nu mă crede nici să moară
Că e luna-n cer de-aseară,
Chiar de-i cade-n cap acuma
Ea o ţine, ca nebuna…
-Să te cred ? C-aşa vrei tu ?
Că mă doare sufletu’,
Tot mereu, tu ai dreptate,
Ce sunt eu ? O nulitate ?!
Numai ca tine să fie,
Ce zic eu e…gălăgie ?!
-Bine, fie, e un nor
Şi termin că simt că mor,
Iar de-mi spui că dă şi ploaie,
O să-ţi spun:
Şi cu pietroaie,
Tunetele
Cântă-n cor,
Fulgere
Se-aprind din nor,
Toarnă apa cu găleata,
Unde-i mama,
Unde-i tata,
S-a lăsat şi cu futrună,
Tot pământu’ îl adună,
Ah ! ce nor afurisit,
Chiar în ţeastă m-a trăznit !…
-Zici că-i nor ?….Chiar esti trăznit !..
…Este luna-n asfinţit !
Valeriu Cercel
