Poezii noi – Coasta lui Adam

Poezii noi – Coasta lui Adam

Când  ai  fǎcut  femeia  Doamne,                       
Ţi-a  trebuit un  pic  de  os                                   
Şi-n  jurul  lui, divin  Pǎrinte,                            
Ai  pus  ce-n  Rai  e mai  frumos;                        

                                                                               
Dar  pentru  o  aşa  minune,                              
Ai  vrut  ca  osul  cu  pricina                                
De la  Adam  sa-l  iei, anume
Ca amândoi  sǎ  fie  una                                       

                                                                               
Şi-atunci, cu  multǎ-nţelepciune,                         
(Nimic  nu  faci  întâmplǎtor )                               
Tu  ai  gândit  cǎ  ar  fi  bine
Sǎ  nu  iei  os  de  la  picior,                                  

                                                                                
Cǎ  se  putea  cumva  ca  Eva,                                
Prima  femeie, cea  dintâi,                                     
Sǎ-l  ţinǎ  pe  Adam  sǎracu’                                 
Întreaga  viaţǎ, sub  cǎlcâi,

Iar  de  la  cap, feri-ne-ar  sfinţii !                          
Nu  ai  luat  os  ca  nu  cumva,                                  
Sǎ-nceapǎ  dupǎ  ziua  nunţii
Pe  bietu-Adam, a-l  domina,

Aşa  cǎ  ai  gǎsit  cǎ-i  bine,
De  la  mijloc  sǎ-l  iei, ca  ea,
Egalǎ  cu  Adam  sǎ  fie
Pe-acest  Pǎmânt, de-a  pururea,

Şi  de  sub  braţ, (sǎ  luǎm  aminte !)
Ca  ea  sǎ  fie  protejatǎ,
De  lângǎ  inima-i  fierbinte,
Pe  veci iubitǎ şi-adoratǎ.
 
…………………………….
 
Trecut-au  ani….şi-a  fost  sǎ  fie
Un  înţelept  şi  el  tot  om,
Ce-a  demonstrat  cu…..gǎlǎgie,
Cǎ  noi,
Am  fi 
Picaţi
Din  pom (!?)…

C-o  fi  aşa , doar  Domnu’  ştie (!)
Dar  sânt  Adami  cu pumnul  tare,
Care  cu  multǎ…bǎrbǎţie
Îşi  calcǎ  Evele-n  picioare…

Sǎ  fie  vreo  coincidenţǎ ?……
Simplu  privind, ce facem  noi,
Apare-aceastǎ  diferenţǎ
Între  divin…
Şi  maimuţoi .

Valeriu Cercel