Vieti transformate
Este mult dezmat la discoteca, fetele sunt aproape dezbracate acolo, se
aud doar vorbe urate. Atmosfera este ca de iad – fum de tigara de te
ineci, lumini in penumbra, este multa destrabalare acolo. N-as putea sa
vorbesc niciodata bine despre dicoteca. DAR eu nu mai apartineam lumii
aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma
simt bine acolo.
Ramona Acatrinei:
Multi oameni se simt singuri si neimpliniti. Parintii mei se certau foarte
des, iar certurile lor mi-au afectat foarte mult copilaria. Am crescut un
copil frustrat si complexat, nu aveam prieteni in jurul meu si eram foarte
rautacioasa.
Eram asa de revoltata ca tata o facea pe mama sa sufere, incat ii spuneam
in fata, de multe ori: „Te urasc, mi-e rusine ca-mi esti tata”, si
reactionam foarte urat.
Pur si simplu „musteam” de frustrare si de rautate fata de tatal meu. Tata
suferea si el pentru ca este dureros – acum imi dau seama cat de mult l-am
ranit, si mi-am cerut iertare pentru asta – ca intr-adevar copilul tau sa
vina la tine si sa-ti spuna ca te uraste. Este o durere extraordinar de
mare pentru un parinte. Oricum ar fi fost el, nu aveam dreptul sa-i spun
ca il urasc. A fost o mare greseala.
Ioan Ciobota:
Ramona Acatrinei a cunoscut si a gustat bucuriile acestei vieti, in
special in perioada cand era studenta, dar, mai mult decat atat, a ajuns
sa cunoasca si sa guste bucuria suprema – a ajuns sa-L cunoasca pe Domnul
Isus Cristos si sa-L „guste” pe Domnul Isus Cristos. A ajuns ca sufletul
ei sa fie implinit in Cristos.
Ramona s-a nascut in orasul Moinesti, jud. Bacau. A studiat Engleza si
Franceza la Facultatea de limbi si literaturi straine la Universitatea din
Bucuresti.
Ramona, cum a fost viata ta inainte de a-L intalni pe Dumnezeu, in mod
personal?
Ramona Acatrinei:
Tatal meu s-a purtat intotdeauna foarte urat cu mama.
De cand ma stiu eu, de cand m-am nascut, am auzit certurile lor, cuvintele
lor de jignire. Mama il injura, tata a inselat-o pe mama de multe ori. Pur
si simplu tata nu a avut niciodata respect si dragoste pentru mama.
Mama nu a fost niciodata fericita, iar certurile lor ma afectau asa de
mult incat ma durea burta de emotii cand se certau si mi-era frica ca tata
sa nu o loveasca pe mama.
Tot timpul uram ideea de familie, uram ideea de a avea o familie vreodata,
pentru ca nu vroiam sa trec prin ceea ce trecea mama. Mi se parea ca viata
este o viata de calvar, si eu nu mi-as dori niciodata o astfel de familie.
Copilaria mea a fost tot timpul tracasata de certurile lor, ascultam zi si
noapte durerile mamei mele, i-am vazut lacrimile pe obraji, sufeream
foarte mult. Ajunsesem sa-mi urasc tatal. Credeam ca nici nu ma iubeste,
nici pe mine nici pe mama. Desi stiam ca este tatal meu si de multe ori
imi arata dovezi de dragoste.
In astfel de mediu traiam, dar sunt multe familii care traiesc intr-o
astfel de atmosfera. Toate familiile pe care eu le-am cunoscut inainte sa
ma intorc la Dumnezeu, traiau intr-o atmosfera aproximativ la fel. Lipsa
de dragoste si de respect – am cunoscut aceste sentimente inca de mica si
in familia bunicilor mei si in familia rudelor mele, tot timpul am fost
martora unor asemenea manifestari, ca in familia mea.
Eram singura, nu aveam multi prieteni, si imi doream tare mult sa realizez
ceva in viata. Visul meu era sa castig multi bani, sa-mi fac o cariera, sa
fiu independenta. Nu vroiam sa-mi fac o familie, nu credeam in ideea ca
exista familii fericite, cu dragoste, credeam ca lucrurile acestea sunt
imposibile, si nu-mi doream o familie.
Doream sa traiesc cu fiecare barbat care ar fi ajuns in preajma mea, dar
nu doream sa formez o familie niciodata, pentru ca nu credeam in aceasta
valoare.
Daca unii dintre prietenii mei m-ar fi cunoscut inainte, nu m-ar fi
recunoscut. Dumnezeu a facut o minune cu viata mea, si El poate face
acelasi lucru cu viata oricarui om.
Am fost socata cand am ajuns la Facultate. Eram intr-o camera de camin
studentesc, in care mai erau inca 3 fete ca mine. Cand m-am dus la baie,
am fost pur si simplu socata. Am vazut fete si baieti impreuna acolo, erau
ca si cainii. Eu nu fusesem niciodata intr-un astfel de context. Eram
socata. Toate colegele mele traiau in imoralitate, iar pe mine ma
dispretuiau.
Atunci am experimentat ce inseamna viata de infrangere. Eram disperata.
Incercam totusi sa-mi fac prieteni, pentru ca eram asa de singura.
Atunci am inceput sa fac compromisuri – sa merg la discoteca, sa merg la
chefuri, sa merg in baruri, pe terase, si culmea este ca nu mi se parea
ceva anormal. Aceasta era mentalitatea acelor oameni, acesta era felul in
care ei se distrau, felul in care se simteau bine, aveau senzatia ca se
simt impliniti.
I.C.:
Libertatea sexuala pare acum un standard. Daca nu ajungi acolo, esti
privit cu dispret.
Ramona Acatrinei:
Asa este. Dar din punctul asta de vedere nu am avut probleme. Pur si
simplu Dumnezeu m-a ferit si cred ca doar Dumnezeu m-a ajutat. Faptul ca
toate colegele mele aveau relatii sexuale si erau parasite dupa aceea,
apoi vedeam lacrimile lor si auzeam discutiile din camera, ma faceau sa am
un mare dispret fata de baieti si ma gandeam sa nu am de-a face niciodata
cu niciunul dintre ei.
Dumnezeu m-a ferit sa fac un pas pe care sa-l regret. Dar in schimb, la
discoteca, la chefuri, mergeam si eram tot timpul dezamagita pentru ca
baietii erau intotdeauna interesati de aspectul fizic si asta ma facea
sa-i dispretuiesc. Nu ma legam sentimental de nimeni, mai ales ca ma
speria ce pateau colegele mele de facultate.
Fetele au un suflet extrem de sensibil, chiar daca de multe ori afiseaza o
masca de incredere in sine. Cu o tigara in mana, cu o fusta scurta si cu o
atitudine dispretuitoare la o terasa, poti sa crezi ca fetele astea sunt
asa de implinite.
Dar, daca ajungi la inima lor si le asculti povestile, sa vezi cum plang
dupa aceea si cum spun ca: „Am fost dezamagita si m-a parasit. L-am iubit
si am cedat” – am auzit atatea povesti din astea de dragoste si am vazut
atatea inimi frante. Toate astea de la fete la care nu te asteptai, fete
care tot timpul sunt cu zambetul pe fata si cu o atitudine de genul: „Eu
am tot ce-mi doresc, eu pot totul”. De fapt este atata suferinta, atata
neimplinire in vietile lor. Si eu abordam o atitudine de om implinit, mai
ales la discoteca. Dar cand ajungeam in camera mea eram atat de singura,
atat de nefericita. Baietii acestia, daca nu faceam ce vroiau ei, plecau,
cautau alte fete.
Am ajuns la concluzia ca tot ceea ce conta era interesul propriu. Eu sa ma
simt bine. Daca eu ma simt bine, altceva nu mai conteaza. Aici si acum sa
ma simt bine, clipa de maine nu mai conteaza, iar eu sufeream ingrozitor.
Era o suferinta inconstienta, nu stiam de ce sufar, nu stiam de ce ma simt
atat de neimplinita cand ajung acasa de la discoteca.
I.C.:
Ramona, tu ai reusit sa vezi spectacolul lumii si „cu masca” si „fara
masca”, ai reusit sa vezi si ce este in spatele mastilor.
Ramona Acatrinei:
Cred ca eu eram cel mai bun subiect de studiat, pentru ca eu purtam o
masca si cand ajungeam in camera mea imi lasam masca jos si ii vedeam si
pe ceilalti cu masca si fara masca. Pana la urma, nevoile umane sunt
aceleasi – nevoia de a fi iubit, de a fi respectat, de a fi acceptat asa
cum esti – acestea sunt valabile si pentru crestini si pentru necrestini.
Dar oamenii acestia incercau ei insisi sa puna mana pe aceste impliniri,
si sa-si implineasca viata in felul in care ei credeau ca este bine. Erau
incercarile lor si este firesc sa cauti, dar daca tu cauti unde nu
trebuie, este clar ca nu vei gasi decat neimplinire si esec.
Traiam si eu si ei din esec in esec. Pacatul este dulce atunci cand il
faceai, dar apoi consecintele erau o inima franta si neimplinire.
In aceasta perioada, am intalnit cateva fete crestine, de la organizatia
Alege Viata, care au venit la usa mea. Au batut: „cioc, cioc”, la usa, iar
eu le-am poftit inauntru.
I.C.:
Ceva de genul „Knock, knock on the heavens door”. (cioc, cioc la usa
cerului)
Ramona Acatrinei:
Da, sau mai bine spus „knock, knock on the hells door” (cioc, cioc la usa
iadului), pentru ca acolo in camin nu erau portile raiului, ci erau
portile iadului.
Fetele au intrat in camera mea, le-am ascultat, dar toate informatiile
mi-au intrat pe o ureche si mi-au iesit pe alta.
Mai tarziu, am mers la mare impreuna cu cei de la „Alege Viata”. Acolo am
fost uimita sa descopar tineri de varsta mea, frumosi, plini de viata si
de bucurie, plini de veselie, care se distrau atat de frumos, FARA sa
vorbeasca vulgar.
Iti dai seama, pentru mine erau asa de obisnuite glumele vulgare, de prost
gust, de dispret si de batjocura vis-a-vis de fete cateodata.
Nu-mi venea sa cred ca erau baieti care se purtau frumos cu fetele si le
vorbeau cu respect, fara nici un interes fizic.
Prima mea reactie a fost ca oamenii astia sunt ipocriti, nu credeam ca
poate fi adevarat.
Mi se parea ca sunt niste oameni care au instinct de turma, toti se duc
intr-un loc si nu au personalitate.
Nu intelegeam de ce oamenii acestia vorbeau despre Isus asa de mult, mi se
parea ca sunt blocati pe ideea asta.
Cand am inteles, m-am rugat Domnului si I-am spus: „Doamne, Tu poti sa-mi
atingi si mie viata, Tu poti sa ma schimbi si sa-mi implinesti viata. Nu
mai pot sa umblu asa, nu mai pot. Vreau sa te accept in viata mea, si
vreau sa ma bucur de relatia cu tine.”
Din clipa aceea toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. Dumnezeu mi-a
dat un cadou minunat exact atunci. Ceea ce eu am tanjit intotdeauna – sa
am prieteni adevarati. Toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. A fost
cadoul cel mai concret si imediat pe care l-am primit din mana Domnului –
o multime de prieteni adevarati.
Dupa acel moment am mai mers la discoteca, dar ma simteam oribil, parca ma
dedublam. Aveam impresia ca Isus se uita la mine si ma intreaba: „Ramona,
crezi ca eu imi gasesc placere in ceea ce faci tu acum?” Pur si simplu ma
dispretuiam acolo si ma simteam ingrozitor, ma simteam oribil.
I.C.:
De ce crezi ca nu te simteai bine acolo, de ce crezi ca este rau sa mergi
la discoteca sau sa dansezi? Ce se intampla acolo?
Ramona Acatrinei:
Si David a dansat de bucurie. Dar, in mediul acela de la discoteca, este
destrabalare foarte mare. Fetele danseaza sa se expuna. Sa-si expuna
trupul, iar pe baieti ii stimuleaza mult asta, si se leaga multe relatii
care duc imediat la sex si lucruri de genul acesta.
Este mult dezmat, fetele sunt aproape dezbracate acolo, cu fusta de 3
centimetri si decolteuri adanci, vorbe urate, etc. Atmosfera este ca de
iad – fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, era multa
destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca.
Eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din
Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo. Ma duceam pentru ca
anturajul ma tragea, dar nu era locul meu, si de asta ma simteam asa de
nefericita.
M-am mai dus de cateva ori, dar m-am simtit din ce in ce mai rau si am
zis: „Gata ! Nu mai vreau !”.
Din acel moment m-am hotarat astfel: „Doamne, nu mai vreau sa merg pe 2
cai. Vreau sa Te slujesc pe Tine si doar pe Tine !”.
I.C.:
Si intr-adevar, viata Ramonei s-a schimbat complet de atunci. Acum ea este
misionara in randul studentilor in cadrul organizatiei „Alege Viata”. Zi
de zi, bate la usile „iadului”, pentru a duce LUMINA – pe Domnul Iisus
Hristos.
