Totul despre timp – timpul inseamna viata
Timpul este unul dintre factorii foarte importanti ce apar in viata noastra. Si fie ca vrem sau nu vrem aceasta, intotdeauna noi ne construim o relatie cu timpul. De calitatea acestei relatii depinde in mare masura calitatea vietii noastre. Caci este stiut ca stresul este una dintre cele mai importante cauze ale bolilor fizice si psihice ale omului modern, iar „radacina” stresului se gaseste intr-o neadecvare a omului in interactiunea cu timpul. De aceea o o conditie esentiala pentru armonia vietii noastre este dezvoltarea unei „relatii de prietenie” cu timpul. Dar pentru a deveni prieteni cu cineva sau cu ceva trebuie sa cunoastem si sa intelegem cat mai bine acea realitate cu care dorim sa devenim prieteni.
Societatea ne-a invatat ca timpul apare in trei faze: trecut, prezent si viitor. In realitate, exista un singur timp real – prezentul. Doar momentul prezent exista cu adevarat. Conceptul nostru de timp are un impact puternic asupra perceptiei noastre. Avem tendinta sa vedem circumstantele prezente in lumina experientelor trecute. Cu alte cuvinte, ne asteptam ca lucrurile sa ramana in general la fel ca intotdeauna. Acest lucru se petrece in special atunci cand este vorba despre oameni. Tragem concluzii despre oamenii cu care interactionam, iar data urmatoare cand ii intalnim ne asteptam sa se comporte in conformitate cu convingerile noastre preconcepute despre ei.
Sa luam un exemplu: Ne plimbam pe strada si ne intalnim cu un prieten care ne prezinta celui care il insoteste. Aceasta persoana este foarte grabita si nu ne da atentie dupa ce ne-a fost prezentata. In timp ce vorbim cu prietenul nostru cateva minute, celalalt asteapta politicos, dar bineinteles ca devine din ce in ce mai nerabdator si dornic sa plece. Data viitoare ne intalnim cu aceasta persoana la o petrecere. Cand o vedem, ne amintim cat de nerabdatoare era. Judecata noastra asupra acestei persoane ne impiedica dorinta de a afla cum este ea cu adevarat. Atunci cand am intalnit-o prima data, nu stiam ca ea tocmai venise dintr-o vizita facuta mamei ei, care era foarte bolnava. Ea voia foarte mult sa discute cu prietenul ei cateva decizii asupra tratamentului mamei sale. Fara sa ne dam seama, noi ii intarziam acea discutie. Dupa ce am tras anumite concluzii in privinta unei persoane, ne asteptam apoi ca acea persoana sa se comporte in conformitate cu aceste concluzii. Asteptarea noastra legata de modul cum va reactiona o va incuraja sa se poarte intr-un anumit fel.
Privind prezentul prin prisma trecutului, imaginea sa ne apare distorsionata. Constient sau inconstient, amintirea comportamentului cuiva din trecut ne limiteaza capacitatea de a ne conecta la perfectiunea prezenta a acestei persoane. Este ca si cum am compara apusul pe care il vedem acum cu cel de aseara. Fiecare apus de soare este unic. Comparatia cu cel de ieri ne diminueaza capacitatea de a trai deplin experienta apusului pe care il vedem acum. De fapt, descrierea lui in orice mod ne limiteaza capacitatea de a ne bucura deplin, deoarece, prin descriere, ne miscam de la organele senzoriale, care reactioneaza la frumusetea lui, catre intelect. Cand supervizam cu mintea, neglijam inima. Si doar cu ajutorul inimii putem sa simtim si sa ne bucuram de frumusetea vietii.
A invata sa fim total in prezent – singurul timp care exista cu adevarat – este o abilitate care cere multa practica. Trebuie sa ne amintim mereu ca tot ceea ce experimentam in prezent este unic. Nu a mai fost inainte si nu va mai fi niciodata trait. Suntem liberi sa vedem si sa simtim momentul prezent intr-un mod in care n-am mai vazut si n-am mai simtit pana atunci.
Trebuie sa nu uitam ca perfectiunea nu poate fi experimentata ca idee. Poate fi doar simtita. Cum simtim perfectiunea celuilalt? Deschizandu-ne inima catre acea persoana. Inima noastra constituie cea mai de pret comoara pe care o avem. Ea reprezinta sursa adevarului, a intelepciunii, a pacii si a bucuriei. Cu o inima deschisa putem vindeca orice.
Ori de cate ori timpul pare sa fie o problema pentru noi, sigur este o falsa problema. Sa presupunem ca avem de terminat o lucrare pana la un termen limita si credem ca nu este suficient timp. Adevarul este ca atunci cand suntem inspirati sa facem ceva, ideile curg repede si usor. Timpul pur si simplu se suspenda. Daca, indiferent de motive, simtim ca nu putem termina acea lucrare la timp, stim ca de fapt nu vrem sa o terminam la timp. Disconfortul simtit fata de presiunea timpului este un semn ca refuzam iubirea pentru cel care ne-a dat de facut acea lucrare si pentru noi.
Oamenii care cred ca timpul este important vor crea sau vor atrage circumstantele care sprijina aceasta convingere. Dimpotriva, cei care cred ca timpul e nesemnificativ nu vor genera sau nu vor atrage circumstante in care timpul cauzeaza disconfort.
De fiecare data cand observam ca problema timpului aduce disconfort, este bine sa incepem sa practicam „Exercitiul Sentimentelor” care este descris intr-unul din fragmentele din cartea lui Arnold M. Patent, fragment pe care noi l-am prezentat deja si pe care il gasiti extras la rubrica Fragmente a acestui site. Vom urmari sa percepem sentimentele fara sa le judecam. Cand vom simti iubire pentru aceste sentimente si pentru noi in timp ce le percepem, ne vom gandi la ceva sau la cineva din viata noastra care este legat problema cu care ne confruntam – o persoana, serviciul, o anumita sarcina. Daca vom simti iubire fata de acea persoana, vom intra in legatura subtila cu ea de la inima la inima. Nu numai ca relatia cu acea persoana va fi mai linistita, dar vom scapa si de iluzia ca timpul ar fi o problema. Procesul pare atat de simplu, incat ne este greu sa-l luam in serios. Totusi, daca nu vom cauta sa il experimentam macar o data si apoi sa il practicam cu consecventa, nu ii vom putea cunoaste valoarea. Alegerea ne apartine intotdeauna.