Stari de melancolie – ploaia
Daca fiecare picatura de ploaie si-ar spune povestea lumea ar fi eclipsata- nu ar mai avea povesti. Dar ploaia vorbeste limba ei, necunoscuta de catre voi, si isi spune povestea.
Cateodata, cand e suparata, loveste cu putere in geamul camerei mele si ma cheama la povesti.
Iroseste stropii pentru lucruri marunte, dar ii sacrifica pentru voi.
Ploua! Ridicati-va privirea! Ascultati!
Stropii va cauta… va mangaie obrazul. Plange vara pentru fericirea voastra si toamna anunta un sfarsit.
Azi isi intuneca cerul si incepe sa scrie. Dar apa e incolora, trebuie sa citesti cu inima.
Ploaia alunga demonii si face orasul crud…
AER…LIBERTATE…
atata ploaie,atatea lacrimi…nici libertatea nu este buna cand te bucuri singur de ea
as vrea sa ploua iar