Poezia primaverii

Poezia primaverii

“Este asa un lucru mic
Sa te bucuri de soare?
Este asa un lucru mic
Sa traiesti in lumina primaverii?
Sa iubesti, sa gandesti, sa fii iubit?”

“Vanturile lui martie
firmamente inghetate ale iernii
care sufla mustatile pisicilor
de zapada luata de pe camp.
Caldura rasare din sanul
pamantului sa intalneasca
razelor soarelui
in cer
si ocheste sangerii infloriti,
glicina, caprifoiul,
si gloria de dimineata
sa semnaleze inceputul
primaverii.

Culoarea vietii
este verdele.
Odata ce s-a scuturat
campul de iarba moarta
dintr-o data rasare
o mare de viata poaspata.

Verde, verde;
Te vreau verde.
Verde de viata.
Verde pentru reinviere.
Verde pentru iubire.

Stejarii
parfumeaza aerul
cu mirosul intepator
al prolificului lor polen.
Veveritele
ies din vizuinele lor de iarna
si cauta mancare proaspata.
Pasarile preiau comanda cerului.
Bufnitele, soimii, ciocanitorile,
cardinalii si gaitele
umplu tacerea goala
lasata de iarna
cu sunetele distinctive
ale vocilor lor unice.

Serenada posomorata
a greierilor
strapunge intunericul
noptii
ca un contrapunct melodic
al cantecelor pline de viata
ale pasarilor.

Verde, verde;
Te vreau verde.
Verde de viata.
Verde pentru reinviere.
Verde pentru iubire.

Viata celebreaza
trecerea a inca unei ierni.
Dragostea este in aer.
Peste tot viata infloreste.
Lumea este asa cum ar trebui sa fie.
Primavara este anotimpul
reinvierii;
anotimpul
iubirii.

Anotimpurile se schimba
si viata merge mai departe.
Acest an este diferit de precedentul;
si totusi atat de asemanator.
Primavara este timpul
caldurii
al vietii.
Primavara este anotimpul
reinvierii
al dragostei.

Verde, verde;
Te vreau verde.
Verde de viata.
Verde pentru reinviere.
Verde pentru iubire.”

“Copiii au iesit la joaca inca o data;
Jambierele grele pe care le purtau,
Caciulile de iarna care le acopereau urechile,
Sunt puse deoparte si nici o alta lacrima
Nu mai este varsata pana cand
Iarna va veni din nou.
Nimeni nu se mai intreaba unde pleaca ei
Daca si-au pus galosii in picioare;
Nimeni nu-i mai atentioneaza repetat
Sa se pazeasca de raceala.
Cu mainile goale ei se zbenguiesc si fug
Incalziti de blandul soare.
Si-au pus hainele groase deoparte,
Si toata dimineata s-au alergat
Asemenea nebunilor.
Macaleandrul din tarc canta
Un cantec vesel de bun venit,
Si se pare ca fiecare primeste cate ceva
Din toata bucuria asta.
Pitulicele si vrabiile de asemenea sporovaiesc
Sunt o ceata zgomotasa,
Si tuturora ne face placere sa vedem
Cum toate incearca sa castige favorurile fetei,
Pentru a-si primi partea de prajituri si biscuiti.
Gradina cea mai frumoasa din cate cunosc
Este cea unde cresc copiii,
Unde obraji se inrosesc si ochii stralucesc
Si totul este ras si incantare.
Te poti lauda cu frumusetea gradinilor tale,
Dar lasa copiii sa alerge doar intr-a mea;
Si lasa trandafirii rosii si albi
Sa inveseleasca pamantul pe unde pasesc.
Si cine cauta perfectiunea infloririi,
Ar trebui sa remarce culoarea din obrajii copiilor
Nu este muzica pe care macaleandrul sa nu o gangureasca
Si nici frunzis pe care sa-l compari
Cu tinerii ciufuliti si sarutati de soare:
Cea mai mare bucurie a primaverii este fara nici un fel de indoiala
Atunci cand venirea ei aduce copiii din nou pe strazi!”