Persoana potrivita exista? – ce inseamna jumatatea ta?

Persoana potrivita exista? – ce inseamna jumatatea ta?

Ce-nseamna sa te indragostesti de persoana nepotrivita? Voi stiti? Si cum va dati seama? Ca doar atunci cand intri in relatie cu cineva, nu stii nici daca e potrivita, nici daca va dura, nici daca e ceea ce tu cauti. A te indragosti este una, a intra intr-o relatie este alta. Nu este asa ca intram in relatii si fara sa ne indragostim? Sperand ca ne vom indragosti. Sau lasand lucrurile sa evolueze spre indragosteala. Crezand ca ne place si daca ne place, ne vom si indragosti. Si indragostirea vine sau nu vine.

Dar sa presupunem ca ne indragostim. De la inceput sau pe parcurs? Fiindca daca indragostirea este de la inceput, sa-ti dai seama ca este persoana nepotrivita e mult mai plauzibil. Nu ai avut timp sa te edifici, sa o cunosti. Daca te indragostesti pe parcurs, inseamna ca ceva din ea ti se potriveste si te atrage, mai mult decat atractia fizica sau chimica. Dar nici asta nu este o garantie, nici apropierea treptata nu asigura potrivirea. Poate merge bine cateva luni, un an, doi, apoi sa iti dai seama ca ceva va separa, ca lucruri trecute cu vederea explodeaza. Inseamna ca am fost potrivite doar pentru cativa ani sau cateva luni? Cand doi oameni se potrivesc, se potrivesc si atat. Relatii de ani de zile se termina urat, de parca oamenii aceia nu ar fi fost potriviti niciodata. Nici relatiile incepute pasional, nici cele care evolueaza treptat nu asigura succesul. Stim relatii incepute brusc si pasional si sfarsite prost, asa cum exista numeroase relatii dezvoltate incet si esuate lamentabil.

Ma intreb cum iti dai seama cand cineva este potrivit? Avem aceleasi viziuni asupra relatiei? Comunicam bine? Ne potrivim sexual? Iti da liniste interioara? Te simti in largul tau in prezenta ei? Ai incredere in ea? Toate la un loc? Eu cred ( de fapt, am convingerea) ca acolo unde lucrurile nu sunt lasate sa curga, concluziile sunt fortate. Cand cineva isi ridica singur bariere, cand se teme, cand actioneaza conform prejudecatilor, relatia nu este lasata sa curga, iar cei doi implicati nu se pot vedea asa cum sunt. Evident, cineva isi lasa garda jos fiindca celalalt este potrivit sa i-o dea jos, dar o relatie care incepe cu formulari de genul:” noi nu vom ramane impreuna” sau ” eu nu am renuntat la ideea de a fi cu un barbat”, sau ” mi-e teama de ce vor spune vecinii sau prietenii”, este clar ca nu exista un drum liber si frumos. A te indragosti presupune a-l dori numai pe celalalt, a spune ca mai exista loc si pentru altii/altele, deja impotmoleste un drum, nu-l lasa sa curga. Naste frustrari, temeri, suspiciuni. Persoana respectiva este nepotrivita sau doar viziunea ei de moment asupra relatiilor este nepotrivita? Sa presupunem ca ea nu doreste o relatie adevarata. Sa presupunem. Fiindca este bi, fiindca se teme, fiindca nu are timp, etc. Tu doresti. Si relatia continua. Asa…amestecat. Evident, se nasc diverse conflicte. De asteptari. Dar asta nu arata ca cele doua persoane in sine sunt nepotrivite, ci viziunile lor asupra vietii si asupra relatiilor.

Sa presupunem ca viziunile coincid si cele doua persoane se indragostesc. Dar se despart un an mai tarziu. Fiindca una a gasit pe altcineva sau au aparut probleme. Au fost potrivite sau nu? Fiindca pana la un punct totul parea ok, nu? Pe parcursul relatiei isi spun ” am gasit ce cautam” si la final ” nu a fost ce-mi trebuia.” Au fost potrivite sau nu?

Exista semne pe parcursul unei relatii care duc la ideea ca suntem nepotrivite? De ce partenerii se incapataneaza sa mearga mai departe? Semnele sunt de obicei clare: nu te simti iubita, inteleasa, respectata, mai multe conflicte decat armonie. La inceput stimulatoare probabil, apoi o povara.

Sa presupunem ca nu exista semne. Totul pare ok. Si intr-o zi esti informata ca nu te mai iubeste, ca si-a gasit pe altcineva sau descoperi tu asta. Tu credeai ca va impacati pe bune si cand colo, ea avea mintea in alta parte.

Din toate astea, eu nu inteleg decat ca este o chestiune de noroc, de soarta, de destin. Nu exista reteta. Nu am vorbit din experienta personala in toate cazurile, dar stiu ce se intampla.

In prezent am o relatie ( acum doua zile am implinit o luna) si este prima din vara lui 2008 pe care o simt curgand. Nu am cautat-o, a venit de la sine. Cu totul neasteptat.Evident, este prematur sa trag concluzii, dar stiu cum au fost relatiile precedente si semnele ascunse in prima luna de intalniri. Nu am semnat contracte, nu ne-am facut planuri, nu am vorbit despre viitor, dar curge zilnic fara nicio discutie tensionata. Nu exista oscilatii, nu ne punem problema ce va fi, nu ne intrebam ce vor spune ceilalti, fiindca se intelege de la sine ca ne protejam reciproc. Nu ezit sa o sun si viceversa, nu ne punem problema cat va dura, de aceea este un drum frumos, care nu se izbeste de nimic. Nu ne conditionam, nu ne impunem nimic, ea iese cu cine doreste, eu cu cine doresc, dar stim ca nu dorim pe altcineva. ( credeti-ma, sunt cazuri destule in care chiar din prima luna se mai intalnesc si cu altele).

Cat va dura? Suntem potrivite? Habar nu am, iar daca un clarvazator ar veni sa-mi spuna raspunsul, l-as refuza. Imi place sa traiesc in voia valului, in libertatea fiintei mele. Traiesc prezentul si imi place sa fiu cu ea, fiindca ma simt bine. Atat si nimic mai mult. Ca se va sfarsi maine, peste o luna, peste un an, peste trei, nu stiu. Dar eu traiesc momentul fara sa ma intreb, fara sa problematizez, fara sa imi pun piedici. Si ea face la fel, de aceea curge. Evident, nu doar pentru asta curge, ci si fiindca suntem la acelasi nivel intelectual, iar sexual:) nu mai spun…cu un marte conjunctie venus, ce ar fi putut sa iasa? ( asta doar pentru cunoscatori). Lucreaza intr-un domeniu artistic si rezonam puternic la acest nivel.

Recunosc, mi-e teama uneori. De acea nepotrivire brusca, de acea plictiseala cazuta din cer ( a mea sau a ei) de situatii imprevizibile, adica de evolutia mai mult sau mai putin fireasca a lucrurilor. Dar…ce-as putea face? Sa ma limitez la aventuri? La indragostiri de moment? Sa imi daruiesc corpul cuiva caruia nu ii pasa cu adevarat de mine? Mi-a placut o replica dintr-un film a unei tipe catre un tip care o voia la pat:” Auzi, ma iubesti? Stii ce ma face fericita? Atunci cum iti permiti sa ma calaresti?”

Invat din mers, nu stiu mare lucru. Cred insa ca teama si iubirea nu au loc impreuna. Iar o relatie evolueaza fiindca lucrurile sunt lasate sa curga, uneori nu destinul pune piedici, nici vreo forta nevazuta, ci chiar oamenii, cei doi, sau unul dintre cei doi implicati. Apoi da vina pe nepotrivire sau destin.

 Cuvantul acestei primaveri ( care a venit, in sfarsit) este pasiune:)