pasiunea este cel mai frumos lucru,sentiment

 pasiunea este cel mai frumos lucru,sentiment.mai jos vom afla cate ceva despre dragoste si pasiune.ce inseamna fiecare si ce semnifica pentru om,pentru orice vietate.

Dragoste, iubire, amor…  sunt cuvînte atît de des folosite astăzi şi totodată atît de neînţelese, denaturate şi maltratate. Foarte mulţi tineri, în fierbînţeala lor, afirmă că iubesc ,chiar dacă aceasta durează puţin sau se întîmplă foarte des. Mulţi  oameni confundă  aceste două noţiuni , multe căsătorii se destramă din cauză că cei doi nu au înţeles exact şi corect dacă este dragoste adevărată sau pasiune trecătoare şi nu pricep de ce căsătoria lor nu a rezistat timpului, dînd vina pe nepotrivirea caracterelor.        În acest articol vreau să prezint care este deosebirea dintre dragoste şi pasiune şi cum poţi şti dacă ceea ce simţi este dragoste sau amorezare. Dumnezeu este dragoste şi El are multe de spus despre aceasta în Cuvîntul Său,Biblia, care defineşte foarte bine această noţiune şi oferă 4 tipuri de dragoste. Mă voi referi la două din ele: pasiune(eros) şi dragoste(agape).Eros  este o dragoste erotică, o poftă de care persoana se lasă stăpînită,ea se gîndeşte în primul rînd la sine şi ea afirmă :”te iubesc pentru că mă satisfaci”. Ea dăruieşte numai dacă primeşte ceva în schimb, este condiţionată de purtarea celuilalt.Agape este o dragoste necondiţionată de purtarea celuilalt, ea iubeşte chiar dacă celălalt nu o merită. Agape iubeşte chiar şi atunci cînd nu i se răspunde la fel, este un act de voinţă , este aptă de a se jertfi pentru binele celuilalt. Să vedem cîteva texte biblice care prezintă pasiunea: „După aceea, iată ce s-a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David , a iubit-o.Amnon era atît de chinuit de această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar, căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.El i-a zis : „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să –mi spui?” Amnon i-a răspuns:” Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” Ionadab i-a zis:” Culcă-te în pat , şi fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă , să-i spui : „Dă voie sorei mele Tamar , să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească sub ochii mei o mîncare, ca să văd şi s-o iau din mîna ei.” Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav . Împăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis împăratului:” Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte sub ochii mei şi să le mînînc din mîna ei.” David a trimis să spună Tamarei înăuntrul odăilor ei:”Dute în casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i mîncare.”  Tamar s-a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat, a luat plămădeală , a frămîntat-o , a pregătit turte înaintea lui , şi le-a copt ; luînd apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui. Dar  Amnon n-a vrut să mănînce. El a zis:”Scoateţi pe toată lumea afară.” Şi toată lumea a ieşit afară de la el. Atunci Amnon a zis Tamarei:”Adu-mi mîncarea în odaie, şi s-o mănînc din mîna ta”. Tamar a luat turtele pe care le făcuse , şi le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. Pe cînd i le dădea ea să le mînănce, el a apucat-o şi i-a zis:” Vino, soro, şi culcă-te cu mine.” Ea i- arăspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti ,căci nu se face aşa în Israel; nu face mişelia aceasta. Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel în Israel. Acum vorbeşte, te rog, împăratului, şi nu se va împotrivi să fiu a ta.” Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o , a necinstit-o şi s-a culcat cu ea. Apoi Amnon a urît-o foarte mult , mai mult decît o iubise. Şi i-a zis:” Scoală-te şi du-te!” Ea i-a răspuns:” Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.” El n-a vrut s-o asculte şi, chemînd băiatul care-i slujea, a zis:” Izgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară , şi încuie uşa după ea!”. Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară , şi a încuiat uşa după ea. Tamar şi- a presărat cenuşă pe cap , şi şi-a sfîşiat haina pestriţă; a pus mîna în cap, şi a plecat ţipînd. Fratele ei , Absalom, i-a zis:” A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum ,soro, taci, căci este fratele tău ; nu te prea trece cu firea din pricina  aceasta.” Şi Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. Împăratul David a aflat de aceste lucruri, şi s-a mîniat foarte tare.

                   Pasiunea este controlată de poftele sale. Amnon, cel care se „usca” de dragoste după Tamar, era dominat de poftă, se gîndea mereu la satisfacerea propriei pofte şi dorea s-o obţină pe Tamar cu orice preţ, chiar călcînd peste demnitatea fetei, peste faptul că ea îi era soră, peste porunca lui Dumnezeu dată lui Israel, peste autoritatea împăratului şi tatălui său. Nu-i păsa de nimic atunci , ţinta era doar propria persoană.  Nu a fost în stare să aştepte, ci a vrut acum! Cît de mult a durat această dragoste? A durat doar atît cît şi-a satisfăcut pofta, foarte puţin. Ce rezultat a avut această dragoste? Biblia spune că Amnon a urît-o mai mult decît a iubit-o! Astfel pasiunea nu aduce decît durere , ruşine, ură, minciună , imoralitate şi nu rezistă în timp!!!    Acum  să privim la dragoste (agape):„Nu este mai mare dragoste decît să-şi dea viaţa cineva pentru prietenii săi”  (Ioan 15:13)„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi pin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” 
                  Prima scanteie? Poate atunci cand descoperi ca oameni sunt diferiti? Poate atunci cand constati ca in lumea aceasta sunt baieti si fetite? Dar asta ar insemna sa mergem in copilarie si cred ca nu am face foarte rau daca am face asta. Pe de alta parte exista si profesori si profesoare care sunt obiectul pasiunii fiecaruia. Uneori ei sunt decisivi in alegerea carierei unei persoane intrucat avem tendinta de a ramane pe domeniul respectiv.
Putem merge si in adolescenta acolo unde un baiat sau o fata ajunge sa creeze un alt tip de interes. Peste tot si in toate se ascunde o prima scanteie. Observam mai ales in terapia de grup aceste diferente dintre modul in care oamenii situeaza prima scanteie. Dar la orice analiza psihologica cat de cat profunda ajungi sa constati destul de repede ca in spatele primei scantei exista o alta prima scanteie ca si cum s-ar intemeia unele pe altele si depinde doar de noi sa ajungem la o concluzie – care este in fond prima.
Fanteziile fetitei sau tinerei fata de tata ar putea sa fie o prima scanteie? De ce nu? Faptul de a pleca de acasa cu primul baiat intalnit ar putea sa fie o prima scanteie? De ce nu? As spune ca aceasta prima scanteie depinde exclusiv de modul in care fiecare reuseste sa integreze experientele de pana acum pentru ca daca o luam intr-un mod obiectiv ajungem sa constatam destul de repede cand de variata este aceasta prima scanteie care aprinde sau incearca sa aprinda un foc.
                 In social se pune deseori accentual pe manifestarile somatice ale indragostirii – este vorba despre comportamentele inedite, despre trairea starii de emotie, pierderea vocii, accelararea batailor inimii. Dar acest set de manifestari se constituie cand persoana resimte starea in lumea lui interioara.
                 As considera mai curand ca starea de indragostire sa fie receptata ca un prim semn atunci cand o persoana vede ca ceea ce simte este inedit, ca ceea ce se petrece in universal sau interior are legatura cu o anumita persoana. Pacientul indragostit are o capacitate unica, aceea de a se lasa dus de ceea ce simte.
                Este posibil ca o persoana sa fie indragostita de o alta persoana, dar sa nu accepte starea ceea ce ar face sa existe un conflict interior puternic. Este un caz care apare frecvent in momentele de separare. Daca ea se separa pentru ca a fost inselata, insa resimte dragostea pentru el atunci se creeaza un conflict interior intre un „orgoliu” – nu stau langa cineva care ma inseala si o traire „il iubesc”.
                   Prin existenta concomitenta a pasiunii si a dorintei abandonului se realizeaza o voluptate a trairii, a suferintei. „Sufar deci iubesc” pare a fi principiul dupa care se ghideaza aceste persoane. Aceasta voluptate a suferintei este inconstienta dar resimtita din plin de persoanele din jur. Putem sa o asociem si cu starea de anulare a propriei persoane – ideea suicidara nu este foarte departe de aceste personae.
Dar daca ea plina de pasiune este abandonata? Ce putem spune aici? In primul rand pasiunea este impartasita de celalalt. Daca o pasiune nu este impartasita atunci poate ca partea de simbolic este mult mai importanta decat cea de realitate. De obicei aceasta stare este asociata cu manifestari obsesionale si paranoice. Exista si multa vinovatie in aceasta situatie – o vinovatie introspectiva si de cele mai multe ori imaginara.
                      Abandonul, pericolul abandonului este insa frecvent intalnit la pacienti iarasi sub diferite forme si ipostaze. Frica de abandon este frecventa si conduce la manifestari care pot lua forma pasiunii. Ei ii este teama sa fie abandonata si prin urmare, incearca prin orice mijloace sa se asigure ca acest lucru nu se va intampla. Mijloacele sunt si ele inconstiente, dar se manifesta in plan social prin dorinta de a fi mereu impreuna cu el, prin incercarea de a nu-l lasa sub nici o forma singur, sub forma umplerii golului resimtit in jur prin tot felul de activitati utile.
Cu totii stim ce înseamna pasiunea; prin urmare, nu este foarte dificil sa întelegem ce ar putea fi compasiunea. Pasiunea înseamna o stare de febra biologica – este fierbinte, iar tu esti aproape posedat de energiile biologice, inconstiente. Nu mai esti stapânul tau, ci doar un sclav.
                      Compasiunea înseamna ca ai depasit limita biologicului, ai depasit fiziologicul. Nu mai esti un sclav, ai devenit stapân. Acum functionezi în mod constient. Nu mai esti condus, tras si împins de forte inconstiente; poti decide ce sa faci cu energiile tale. Esti liber în totalitate. De aici încolo, aceeasi energie care devine pasiune se transforma în compasiune.
                 Pasiunea este desfrâu, compasiunea este dragoste. Pasiunea este dorinta, compasiunea este lipsa dorintei. Pasiunea este lacomie, compasiunea este daruire. Pasiunea doreste sa îl foloseasca pe celalalt ca pe o unealta, compasiunea îl respecta pe celalalt ca scop în sine. Pasiunea te tine legat de pamânt, de mocirla, si nu vei putea sa devii niciodata un lotus. Compasiunea te transforma într-un lotus. începi sa te înalti deasupra mlastinii de dorinte, lacomie si furie. Compasiunea reprezinta transformarea energiilor tale.

Articolul precedentMorandi-Angels-versuri
Articolul următorcum sa incepi o afacere

Related Articles

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Ultimele articole