O zi la cumparaturi cu iubitul tau
Desi nu pot spune ca sunt o victima a modei, trebuie sa recunosc ca fac parte din categoria femeilor carora le place sa cocheteze cu shoppingul. Nu sunt dependenta de cumparaturi, însa o dupa-amiaza petrecuta cu prietenele mele, hoinarind la întâmplare prin magazine ma deconecteza întotdeauna de grijile cotidiene. Ieri, mai mult decât oricînd, am simtit nevoia unei astfel de relaxari. Dupa un concediu prelungit, prima saptamâna de revenire la serviciu m-a epuizat, asa ca weekendul se arata de pe la mijlocul saptamânii ca o solutie salvatoare. În plus, trebuia sa îmi reînnoiesc garderoba de toamna. Ce altceva putea fi mai potrivit decât o zi de shopping?
A intervenit o mica problema. Toate prietenele mele au alte planuri de weekend, asa ca nu mi-a ramas decât o solutie – sa colind singura prin mall sau prin magazinele mele preferate. Ideea nu ma încânta totusi prea mult, pentru ca, dincolo de aspectul sau practic, shoppingul din acest weekend ar fi trebuit sa aiba în primul rând un rol „terapeutic”. Ultima încercare, nereusita si ea, de a o convinge pe una dintre colegele de serviciu sa ma însoteasca, s-a petrecut în prezenta iubitului meu care tocmai intrase pe usa.
Nu stiu daca figura mea bosumflata sau teama de a nu avea cine stie ce alta idee geniala a fost de vina, însa mi-a propus natural, lasându-ma fara replica – „daca vrei putem merge împreuna la cumparaturi.” Propunerea a fost pe cât de amuzanta, pe atât de salvatoare, desi de fiecare data ne luam la cearta si daca mergem sa facem aprovizionarea cu fructe. Mai experimentasem cândva, cu ani în urma, shoppingul în doi si dupa rezultatele dezastruoase (am aruncat dupa doua zile pantofii pe care mi-i cumparasem doar de dragul iubitului meu), am convenit ca nu vom repeta experienta. Circumstantele în care a venit propunerea iubitului meu m-au facut sa iau totusi o decizie neasteptata. „De ce nu? În fond… mai rau decât sa ne ciondanim sau sa ma lasi de capul meu într-un magazin de pantofi nu se poate întâmpla nimic…” A râs cu pofta de optimismul meu si a coborât sa pregateasca masina.
Inutil sa relatez ceea ce a urmat. Vreo doua ore în care ne-am suportat reciproc (eu – colindând fara chef prin standurile cu articole sportive, el – asteptând minute în sir în fata cabinelor de proba din magazinele feminine), apoi o mica disputa într-un magazin de bijuterii. Si totusi, minunea s-a întâmplat în momentul în care am intrat într-o expozitie de decoratiuni interioare. Baldachinul imens acoperit cu lenjerie satinata, în culorile curcubeului ne-a fermecat pe amândoi. Pretul era colosal… însa, parca o hipnoza ciudata ne-a fermecat iremediabil. Am cumparat-o si ne-am îndreptat într-un suflet spre casa. De altfel, se înserase deja de mult timp.
Ziua de cumparaturi nu a fost tocmai ceea ce îmi dorisem, însa noaptea care a urmat a fost de vis. Dimineata m-am trezit învaluita în razele curcubeului si mi-am dat seama ca, în timp, s-ar putea sa descopar noi laturi ale unei placeri pe care pâna acum o consideram tipic feminina – shoppingul.
