Nunta fostului iubit
Te trezesti intr-o buna dimineata, la fel ca in toate celelalte. Te indrepti cu pasi impleticiti catre cutia postala si apoi incepi sa insiri pe masa din living interminabilul sir de facturi sau de somatii din partea bancilor, ale caror rate ai neglijat sa le achiti in ultima vreme. Intre tot felul de sigle si nume formate din initiale, intre cataloage IKEA si de hipermarket, deslusesti un plic ce nu respecta formatul corespondentei oficiale. Ba parca e oarecum bleu sau vernil. Il deschizi intrebandu-te cinica „Siroposenia asta de unde a mai rasarit? O fi reclama la o noua cofetarie?”. Si, atunci, recunosti formatul. Exact, e ala care anunta o nunta. Si nu una oarecare. Caci nu ai fi aflat-o din posta. Ci una cu complicatii, una cu poveste. E nunta fostului tau prieten. Te asigura ca e adevarat numele a doua perechi de parinti mentionate acolo, in infamul plic roz, si numele a unei perechi de nasi. Pe miri nu ii mai pui la socoteala, preferi sa-i creditezi de la inceput cu o… privire banuitoare.
Iti continui ziua ca de obicei, cu munca, prieteni, ciondaneli si o multime de alte lucruri neesentiale. Spre dupa amiaza abia, in timp ce mesteci agale un covrig cu seminte de susan, te izbeste din nou: „Ma, asta se insoara! Chiar se insoara!”. Parca tot nu-ti vine a crede si mai scotocesti o data in geanta. E clar, scrie siclam pe roz pal, sau maro pe vernil, sau auriu pe galben, cum vreti voi. Limpede ca ziua si ca noaptea.
Dupa ce reusesti sa digeri socul initial, sa inchizi gura frustrarilor din trecut („De ce nu m-a vrut pe mine?”, „Cu mine nu s-ar fi insurat nici intr-o mie de ani”, „cu mine era de cinci ani si sustinea ca nu e pregatit, cu ea e de sase luni”), incepi sa te intrebi asupra deciziei pe care o ai de luat. Te prezinti la locul faptei sau nu? Ai o imagine de aparat si, indiferent cat de ranit iti e interiorul, sau poate doar usor sicanat, trebuie sa iei o decizie. Simti ca este una dintre cele mai dificile hotarari pe care a trebuit sa le iei vreodata. Si, presupunand ca nu vei face ca Julia Roberts in „Iubitul meu se insoara”, adica nu te vei purta ca o nebuna disperata, atunci, oricare ar fi calea pe care o vei urma, va trebui ca la sfarsitul drumului sa arati impecabil. Din toate punctele de vedere.
De fapt, ai doua optiuni mari si late: te prezinti sau nu te prezinti. In cazul celei de-a doua, lucrurile sunt simple. Iti asumi lasitatea si nu isi mai fac loc in gandul tau chestiuni precum: „Daca nu ma duc, va presupune ca inca plang dupa el si ca nu suport sa-l vad cu alta femeie”. Pur si simplu, il consideri un capitol incheiat si capitolele incheiate nu au decat sa-si imagineze ce-si doresc intrucat nu ne mai pasa. Confortul personal este singurul lucru care ne intereseaza si singurul care merita vreo urma de efort din partea noastra. Nu ti-ar pasa, de exemplu, ce crede un bastinas din Botswana despre tine, nu? Ei bine, in acest caz, am ingropat atat de adanc povestea incat si daca ar iesi ex-ul din acest maldar de amintiri, frunze si injurii, tot nu l-am recunoaste. Pentru ca ar arata ca un botswanez si nu ne pasa ce cred botswanezii despre noi.
Nunta unui fost prieten pune mai multe probleme de tact, de diplomatie decat ne-am astepta. Fie ca v-ati despartit prieteni si el chiar isi doreste sa te aiba alaturi in ziua despre care se spune ca ar fi cea mai importanta din viata cuiva (eu personal am inca indoieli si consider ca importanta momentelor nu este prestabilita de nicio instanta si de niciun mit (pseudo-) urban), fie ca v-ati despartit cu schimburi de cuvinte licentioase (iar el acum doar te testeaza), tot trebuie sa faci o figura onorabila. Si eu sustin mereu o purtare cerebrala in defavoarea unei instinctuale si distructive. Asadar, sa te strecori noaptea in case straine si sa ciopartesti rochia de mireasa a rivalei nu este tocmai o solutie. Atentie, figura onorabila nu presupune faptul ca te vei bate cu domnisoarele de onoare ca sa prinzi buchetul azvarlit de mireasa en-titre.
In plus, un asemenea anunt este de natura sa decanteze anumite stari si anumite sentimente. Pretindeai sus si tare ca nu-ti pasa nici cat negru sub unghie de soarta lui, iar la deschiderea plicului ti-a sarit pulsul la 130? Asta spune ceva, nu crezi? Spuneai ca nu esti geloasa, dar soliciti o saptamana de concediu numai ca sa-ti cauti o tinuta care s-o umbreasca pe mireasa si s-o ingalbeasca de invidie?
Exista mai multe tipuri de comportament posibile in astfel de cazuri. Daca tu ti-ai refacut viata si esti implicata de mai mult timp intr-o relatie stabila, atunci ce poate fi mai civilizat si mai amical decat prezenta ta acolo? Iti iei actualul de mana si va indreptati frumusel catre starea civila, aratand amandoi infloritori si prosperi. Lumea merge inainte si pentru tine, nu numai pentru el. Dovedesti maturitate, incredere in tine si in actuala ta relatie. In plus, poti afisa cel mai luminos zambet si poti pronunta cele mai „sincere” urari de fericire, case de marmura si numeroase progenituri.
Situatia se complica atunci cand tu esti celibatara. Nu te poti prezenta singura. Ti-e teama, chiar daca tu te simti bine cu statutul tau, ca vei fi etichetata si ca pe fruntea ta va scrie cu litere de-o schioapa „femeie parasita”. Parca nu prea poti participa la triumful altuia atunci cand tu, cel putin in aparenta, nu pari sa ai prea multe victorii la activ. Si sa apari singura, ravisanta si diva, fermecatoare si cuceritoare, sa amutesti asistenta pentru ca, mai tarziu, sa ti se lipeasca inofensiv de mana un pahar mare de whisky on rocks si sa nu-ti mai dea drumul mai ceva ca cel mai posesiv partener, iar asa parca nu prea merge. Sarcina ta de a face fata provocarii ar fi vizibil usurata daca ati avea in continuare prieteni comuni, care ar participa si ei la ceremonia respectiva. Parca ar trece mai usor orele la masa si ar aluneca mai usor cele 7 feluri de mancare din care trebuie macar sa gusti, nu?