Fetele iubirii – Stiluri de iubire
Senzuală sau ludică, protectoare sau posesivă, dragostea apare în mai multe forme şi stiluri care se combină diferit pentru fiecare dintre noi, rezultând acel melanj de senzaţii pe care îl numim „iubire“. Dumneavoastră cum vă purtaţi şi ce simţiţi 
atunci când vi se „aprind călcâiele“?
Fiecare dintre noi experimentează diferit sentimentul de „a fi îndrăgostit“. Grecii aveau patru cuvinte prin care identificau dragostea: agape, eros, philia şi storge-.
În 1988, psihologul american John Lee descria şase teorii care stau la baza relaţiilor interpersonale: eros – este stereotipul iubirii romantice, caracterizată prin dragoste fizică şi plăcere de ordin estetic; ludus – dragostea ca joc şi cucerire; storge- – o afecţiune care se dezvoltă în timp datorită afinităţilor; pragma – iubirea cerebrală, nedemonstrativă; mania – dragostea volatilă, alimentată de o stimă de sine scăzută; şi, în final, agape – dragostea altruistă, spirituală, maternă. În cartea sa intitulată „Love Styles“ („Stiluri de iubire“), Lee spune că acestea nu se manifestă în stare pură, şi că pentru majoritatea oamenilor „îndrăgostirea“ este o combinaţie de două sau trei astfel de stiluri.
Cercetătorul american Clyde Hendrick a descoperit că bărbaţii tind să fie mai ludici, pe când femeile tind spre modelele storge- şi pragma. Mania este asociată în general cu prima dragoste la adolescenţi. S-a demonstrat şi că relaţiile între persoane care au stiluri asemănătoare de „îndrăgostire“ sunt mai durabile. Puteţi să vă descoperiţi propria „combinaţie magică“, analizând fiecare stil în parte.
Relaţia pasionată
Unii oameni îşi trăiesc aventurile amoroase cu pasiune şi intensitate. Erosul înseamnă literalmente dragoste pentru frumos, aşadar, iubirea pe care o generează este una senzuală, cu o componentă sexuală şi una emoţională foarte puternice.
Aceste persoane se lasă ghidate de intuiţie şi vor spune adesea că s-au îndrăgostit la prima vedere. Pentru ei, căsătoria este o lună de miere prelungită, iar sexul – cea mai estetică dintre experienţe. Îşi vor chema partenerii pe nume de alint. Însă erosul este în general responsabil pentru entuziasmul de la începutul oricărei relaţii. Pentru celelalte categorii de îndrăgostiţi, amanţii dominaţi de eros sunt nişte romantici incurabili, fără speranţă şi nerealişti. Este adevărat că eroticii tind să idealizeze sentimentele.
Dar nu numai pasiunea marchează acest stil de iubire, ci şi compasiunea (bunăvoinţa, consideraţia). Avantajul unui astfel de tip de relaţionare stă chiar în sentimentalismul cu care este „îmbibat“. Dezavantajul constă în iminenta scădere a atracţiei de-a lungul timpului, ca şi pericolul de a trăi într-o lume de fantezie. În varianta sa extremă, erosul poate fi asemănător cu naivitatea.
Joc şi vânătoare
Ludicii sunt, în speţă, cuceritorii. Mult mai interesaţi de numărul relaţiilor decât de calitatea acestora, „don juanii“ caută distracţia în cantitate mare. Ei îşi aleg partenerii în joacă şi îşi revin repede după despărţiri. Pentru ludici, căsătoria este o capcană şi sunt, desigur, predispuşi la infidelitate. Pentru femeile din această categorie, copiii sunt doar un semn de fertilitate, iar pentru bărbaţi – o confirmare a masculinităţii lor. Sexul este un permanent concurs sportiv, iar implicarea în relaţii – o provocare.
Pentru aceste „păsări de pradă“, dragostea e jocul cu sentimentele celorlalţi. Scopul şi dorinţa cea mai aprigă sunt de a câştiga controlul asupra partenerului prin manipulare. Avantajul de a fi cu un partener care experimentează dragostea ca ludus este excelenta tehnică sexuală de care dă dovadă. Din păcate, un astfel de partener e puţin probabil să rămână fidel. In extremis, dragostea ludică poate deveni promiscuitate.
De la prieteni la amanţi
Pentru unii oameni, dragostea este un proces lent şi gradual. Atunci când e bazată pe storge-, cunoaşterea vine înaintea pasiunii, iar aceasta cere timp pentru a-l putea înţelege cu adevărat pe celălalt. Acest stil de iubire este comparat cu amiciţia şi, adesea, cei care îl practică ajung să se îndrăgostească de prietenii lor. Când se întâmplă, prietenia construită la început dăinuie şi după o eventuală despărţire.
Cei care trăiesc astfel de iubiri, nu pot indica momentul exact în care amiciţia s-a transformat în dragoste. Ei aşteaptă de la un partener să le fie cel mai bun prieten. Pun accentul pe angajament şi pe încredere, evitând infidelitatea. Căsătoria şi copiii sunt văzuţi ca forme legitime ale legăturii pe care o au. Sexul, în schimb, este mai puţin important, astfel că avantajul de a intra într-o astfel de relaţie este intimitatea mare a partenerilor, pe când dezavantajul poate fi lipsa pasiunii şi, în final, plictisul.
Compasiune şi protecţie
A purta de grijă cuiva este tot o dovadă de dragoste. Persoanele care iubesc „parental“ sunt altruiste, atente, înţelegătoare şi capabile de sacrificiu. Adesea implică spiritualitatea, partenerii fiind profund religioşi. Dragostea de tip agape îi face pe oameni să vadă în persoana iubită o binecuvântare.
Ei vor rămâne credincioşi pentru a nu provoca durere celorlalţi. Căsătoria şi copiii sunt sacri, iar sexul – un cadou pe care şi-l oferă reciproc. Acest gen de iubire este necondiţionată. Însă, la un moment dat, aceste persoane se pot simţi folosite. Partea bună a relaţiilor de tip agape este generozitatea. Partea proastă este caracterul de vinovăţie pe care îl poate induce persoanei care primeşte această dragoste. In extremis, agape devine martiriu.
Lipsa de control
Pentru unii, dragostea este o experienţă copleşitoare. Le întoarce viaţa pe dos şi sfârşesc prin a-şi pierde identitatea. Dragostea bazată pe manie este nebună la propriu, impulsivă şi dependentă. „Maniacii“ se îndrăgostesc cu uşurinţă, dar iubirea lor se consumă repede, înainte de-a avea şansa să se maturize. Se caracterizează prin mari deziluzii, decizii pripite, sentimentul de pierdere a controlului şi vulnerabilitate. Oamenii care trăiesc dragostea în formă de manie cad victimă celor care o trăiesc în forma ludus.
Aceste persoane au o stimă de sine scăzută şi dau multă importanţă relaţiei. Mulţi vorbesc despre partener în termeni superlativi, dar sunt posesivi şi simt în acelaşi timp că au nevoie de celălalt. Dragostea pentru ei este un mod de salvare. Adesea, „maniacii“ îşi descoperă iubiţii prin hazard. Vor evita să comită infidelităţi atunci când se tem că vor fi descoperiţi. Pentru ei, căsătoria este o formă de posesiune, iar copiii sunt văzuţi fie ca rivali în cazul bărbaţilor, fie ca substitut pentru partener, în cazul femeilor. Prin sex, ei se reasigură de dragostea partenerului, pentru că sunt adesea anxioşi şi nesiguri. De asemenea, pot fi extrem de geloşi.
Pragmatici şi în pat
Abordarea practică a sentimentelor este şi ea un stil din cocktailul iubirii. Fără nebunii, fără intensităţi şi fără scăpări ale controlului. Dragostea este construită pe bun‑simţ şi raţiune. Persoanele care experimentează forma pragma îşi aleg partenerii potriviţi cu aceeaşi seriozitate şi prudenţă cu care alţii fac afaceri.
Pragmaticii sunt raţionali şi realişti când vine vorba de aşteptările pe care le au de la partener. Ei caută valoarea nominală a persoanei iubite şi doresc să lucreze împreună cu aceasta pentru un scop comun. Sexul este văzut ca recompensă sau ca mijloc de procreere. Cât despre infidelitate, pragmaticii vor cântări bine costurile şi beneficiile unei asemenea acţiuni.
Aceste stiluri de iubire au fost corelate cu tipul de ataşament al oamenilor. Astfel că, eros şi agape ţin de siguranţă, mania se asociază cu anxietatea, iar ludus cu lipsa ataşamentului, respectiv expeditivitatea.
În concluzie, când vă bateţi capul cu probleme sentimentale, v‑ar putea ajuta să vă aduceţi aminte că dragostea nu înseamnă acelaşi lucru pentru toată lumea.
