Dragostea si nebunia mereu impreuna – dragostea e oarba
Se spune ca demult s-au întâlnit câteva sentimente si câteva calitati ale omului. Când PLICTISEALA bombanea a treia oara, NEBUNIA a propus: hai sa ne jucam de-a ascunselea.
INTRIGA a facut pe mirata, iar CURIOZITATEA, fara sa se abtina, a întrebat: „De-a ascunselea? Si cum este asta?”.
„Este un joc în care eu ma fac (îmi acopar fata) si încep sa numar de la unu la un milion, în timp ce voi va ascundeti. Când termin de numarat, va voi cauta pâna va gasesc”, explica NEBUNIA.
ENTUZIASMUL dansa de multumire, iar BUCURIA topaia pentru ca a reusit sa convinga ÎNDOIALA si chiar INDIFERENTA, pe care n-o interesa nimic.
Dar nu toti au vrut sa participe.
ADEVARUL a preferat sa nu se ascunda. De ce? Pentru ca la sfârsit îl gaseau mereu.
ORGOLIUL considera ca jocul acesta era o prostie. În fond îl deranja ca nu fusese ideea lui. Iar LASITATEA a preferat sa nu riste.
NEBUNIA a început iute sa numere. Prima care s-a ascuns a fost LENEA, care, asa cum face mereu, s-a tolanit pe prima piatra care i-a iesit în cale.
INVIDIA s-a ascuns dupa TRIUMF, care, prin propriile puteri, a reusit sa se urce în copacul cel mai înalt.
GENEROZITATEA aproape nu reusea sa se ascunda. Fiecare loc i se parea minunat pentru oricare dintre prieteni.
Lacul cristalin pentru FRUMUSETE. Coroana unui copac era perfecta pentru TIMIDITATE.
O adiere de vânt i se parea magnifica pentru LIBERTATE.
În fine, dupa ce s-a gândit la toti, GENEROZITATEA s-a ascuns într-o raza de soare.
EGOISMUL, în schimb, a gasit un loc foarte bun de la început. Era aerisit, comod, doar pentru el.
MINCIUNA s-a ascuns dupa curcubeu. Iar PASIUNEA si DORINTA, printre vulcani.
Când NEBUNIA aproape terminase de numarat, DRAGOSTEA înca nu gasise un loc sa se ascunda, caci toate erau ocupate.
Pâna ce într-un târziu a vazut o tufa de trandafiri si s-a hotarât sa se ascunda între flori.
„Un milion!”, zise NEBUNIA. Si începu sa caute. Prima care a aparut a fost LENEA, care era la doi pasi.
PASIUNEA si DORINTA s-au simtit în vibratia vulcanilor. Fara sa vrea a gasit INVIDIA. Si a gasit imediat si TRIUMFUL. Pe EGOISM nici n-a trebuit sa-l caute, pentru ca a iesit singur. Ascunzatoarea lui era de fapt un cuib de viespi. De atâta cautat, NEBUNIEI i s-a facut sete. Si, apropiindu-se de lac, a descoperit FRUMUSETEA.
A fost mult mai usor sa gaseasca ÎNDOIALA. Statea si nu putea sa se hotarasca unde sa se ascunda.
Asa i-a gasit pe toti.
TALENTUL era în iarba cruda.
NELINISTEA, într-o pestera întunecata.
MINCIUNA, în spatele curcubeului. Si a gasit chiar si UITAREA, care uitase ca se joaca de-a ascunselea. Doar DRAGOSTEA nu era de gasit.
NEBUNIA a cautat în fiecare copac, în fiecare izvor, pe crestele muntilor. Si când era sa se dea batuta, a vazut tufa de trandafiri.
A luat un bat si a început sa miste crengile. Imediat s-a auzit un tipat de durere.
Spinii ranisera ochii DRAGOSTEI.
NEBUNIA nu stia ce sa mai faca sa se scuze. A plâns, s-a rugat, a implorat, a cerut iertare si a promis sa ramâna mereu împreuna.
De atunci DRAGOSTEA este oarba si NEBUNIA este mereu lânga ea.
De atunci se spune ca „sa iubesti este o nebunie, dar macar sa iubesti nebuneste”.
