Dragostea nu e pentru oricine
Este imposibil sa placi pe cineva care nu te place. 
Simti aversiunea cuiva si te manifesti in consecinta, altfel ar insemna sa fii in disonanta cu propria persoana. Nici nu realizam cat de mult comunicam la nivel intuitiv! Ca si in lumea animalelor, doua femei frumoase cu greu vor fi prietene, fiecare evaluand pericolul reprezentat de cealalta. Fireste, se vor comporta cu deosebita amabilitate, insa, instinctiv, amandoua vor stii exact pe ce pozitie de afla si se vor pandi la fiecare pas.
Ma intreb atunci, daca lucrurile sunt asa de clare si de simple, de ce in dragoste este extrem de complicat? Cum este posibil sa te indragostesti de un om caruia ii esti indiferenta? Nu realizezi, nu simti daca acel cineva merita dragostea ta? Se pare ca nu, altfel n-ar mai suferi nimeni de inima rupta. Si-atunci, o vorba din popor, numeste exceptia de la regula: “dragostea e oarba”.
Nu. Dragostea nu e oarba, doar unele femei sunt incredibil de proaste. Exemplele conferite de prietenele mele, de-a lungul timpului, mi-au intarit convingerea.
El nu iese cu ea decat o data pe saptamana pentru ca e foarte ocupat. El se supara ingrozitor daca apare la usa lui neanuntata. El o insoteste in vacante numai si numai daca sunt peste hotare, evident din buget unilateral, feminin. El iese mai mult cu prietenii decat cu ea. El ii impune un stil viata, ii controleaza orice miscare, dar lui isi aroga libertate deplina. El o mai pocneste din cand in cand, iar ea il doreste mai cu ardoare cand ii demonstreaza cat e de “barbat”. El uita ca au avut intalnire la Unirii la Mc si suna dupa o ora, cand ea este inca acolo si il asteapta, sa-i ceara sa-i aduca niste bani “imprumut” pentru ca vrea sa mearga cu baietii la pariuri. Daca locuiesc impreuna, ea va respecta cu sfintenie toate fixurile lui. Ar fi o tragedie sa lase picaturi de apa pe gresia din baie dupa ce s-a spalat pe maini sau sa lase coji de castravete in chiuveta in loc sa le arunce la gunoi.
Nu am exagerat cu nimic. Toate aceste lucruri, si inca mai rau, se intampla in mod firesc, iar la fel de firesc sunt iertate. Aici sunt doua situatii posibile. Victima, prietena cea naiva, nu observa, nu intelege, nu-i pasa de nimic, pentru ca ea stie ca Gigel o iubeste. Prietena ei cea mai buna incearca s-o trezeasca putin la realitate, insa e inlaturata rapid fiind catalogata ca invidioasa, intriganta si barfitoare, fiinta marsava ce vrea sa i-l fure pe Gigel. In a doua situatie victima intelege foarte clar ce i se intampla, insa nu se poate abtine. Isi revarsa frustrarile si ofurile asupra prietenelor sale pe care le tine cu orele la telefon. Adesea povesteste de trei ori o faza si intreaba la fel de insistent:”Oare ce-o fi vrut sa spuna?”, cand el i-a spus foarte clar: “sunt obosit, n-am chef sa ne vedem azi”. Spera ca tot cerand parerea in stanga si in dreapta, nu i se vor confirma temerile. A sesizat si ea acel :”n-am chef”, dar poate ca ea e subiectiva, absurda, disperata, si, cine stie, nu e chiar asa de grav.
Cand vad un film cu situatii de genul asta ma enervez ingrozitor si comentez in continuu pana ii exasperez pe cei din jur:”Ce proasta, cum de nu-si da seama? Cum de nu pricepe? Incredibil…nu s-a suparat…”. Pentru cazuri reale nu mai am pic de rabdare. Daca acum cativa ani imi faceam datoria de prietena si ascultam la doua noaptea dramele spuse printre sughituri, acum nu mai am nici un umar pe care sa-l ofer. De-ajuns! Fiecare are viata pe care o merita! Dragostea nu e pentru prosti!
