Dragostea si sexul se refera la doua domenii diferite: psihic si biochimic, care pot exista si una fara alta. Sexul fara dragoste este posibil, el depinde de liberul arbitru al fiecaruia dintre noi. Dragostea fara sex a existat si exista in viata fiecaruia dintre noi si se poate intampla sa treim astfel de povesti de dragoste la orice varsta. Cati nu ne-am indragostit cu mult inaintea debutului vietii noastre sexuale?
Sexualitatea reprezinta totalitatea insusirilor morfologice, fiziologice si psihologice care caracterizeaza sexele si fenomenul sexual si consta intr-un ansamblu de comportamente fizice si relationale destinate sa asigure perpetuarea speciei. La om, sexualitatea, reproducerea si dragostea pot actiona independent asupra individului. Fiinta umana pare a fi singura capabila sa tina cont de cerintele celuilalt.
Diferenta dintre a face dragoste si sex intervine la nivel de traire subiectiva a actului sexual in sine, adesea prin gradul de implicare afectiv-emotionala in initierea si desfasurarea actului sexual in sine.
Placerea ne este oferita de noi insine prin felul in care “traducem” impulsurile nervoase si biochimia in sentimente si senzatii.
Criteriile de alegere a partenerului sunt mai mult inconstiente si instinctuale. Cand vorbim de inconstient, vorbim de patternurile relationale din familie, ce se mostenesc si pot fi identificate impreuna cu psihologul, cu ajutorul unui instrument numit genograma. La acestea se adauga propriile nevoi si experientele de viata, experientele cunoscute prin ceilalti plus cele generate de societatea in care traim. Apoi, mostenirea culturala care se face simtita la nivelul de credinte de genul “de cine este bine sa te indragostesti si de cine nu” etc.
Partea instinctuala ne domina prin instinctul sexual de procreare care ne va dicta o parte din sentimentul de indragostire. La toate acestea se adauga biochimie (prin feromoni, neurotransmitatori sau hormonii sexuali).
