Criza barbatului de 40 de ani – toti trecem prin aceasta criza
Mai toate ne lovim mai devreme sau mai tarziu de asa-zisa criza a barbatului matur. Oare ea chiar exista? Sau este doar o inventie pentru ca acestia sa fie „izbaviti”? Faptul ca ea apare la unii barbati la 35, la altii la 40 sau la 45 ma face sa cred ca nu este chiar reala.
Cred ca in viata fiecaruia, atat femeie cat si barbat, exista un moment in care se trage linie. Si de multe ori acesta corespunde acestei varste. Stam si ne gandim la ce am reusit sa realizam pe plan sentimental, social sau material. Si daca ceea ce am facut nu ne convine, incercam sa ne schimbam. Schimbarea nu e un lucru rau. Dar nici bun nu e, atunci cand practic ajungem sa ne renegam cunostintele pe toate planurile si cand tot ceea ce ne placea pana atunci devine de nesuportat.
De multe ori, in aceasta categorie a lucrurilor pe care nu le mai cunoastem se incadreaza si persoana care ne este alaturi, de deja 5, sau 10, sau 15 ani. Si atunci lucrurile se complica…
Situatia se ingreuneaza si mai tare cand domnul trebuie sa se convinga de puterea farmecelor de care dispune. Acest lucru nu este deloc greu de realizat, mai ales ca exista acea categorie a „sacalilor”, care abia asteapta sa prinda un om cu increderea in sine la pamant. Aceasta insa este usor de redobandit. Iar cum individul simte ca este apreciat si ridicat pe un piedestal, doreste sa paraseasca, adesea, caminul.
Motivul principal este ca sotia nu il mai face sa se mai simta un Don Juan. Ea il mai pune sa frece si aragazul, sa duca gunoiul, sa mearga la sedinta cu parintii. Iar astea nu sunt, bineinteles, lucruri care sa se ridice la „rangul” lui.
Si uite asa, o familie care pana nu demult era una multumita, daca nu fericita, se duce pe „Apa Sfintei Sambete”. Si acestea din cauza faptului ca pe barbat il apuca celebra „criza a varstei de mijloc”, cand trebuie lasat sa „zburde” liber pe campii, pentru ca de obicei mai apoi ii revin mintile in cap si se intoarce tot acasa.
Dar nu e oare prea tarziu?
Oare doamnele nu isi doresc uneori sa uite de toti si de toate, sa se urce in masina si sa o taie cu primul „barbat bine” pe care il intalnesc in cale?
Eu cred ca se intampla si asa ceva, dar mai am impresia ca femeile raman cu dorintele neindeplinite si se gandesc mai intai ca au o casa de respectat, un copil de crescut si ca, trecand de dorintele acestea de moment, per ansamblu sunt fericite.
Norocul nostru este ca nu toti barbatii trec prin criza barbatului matur (dupa mine inchipuita) si tot ce putem face este sa speram ca pe ai nostrii soti nu ii vor apuca dorurile de duca…