Calitatea sotiei pentru ca sotul sa nu aiba o amanta
La ce calitati sa renunte o sotie pentru ca sotul sa renunte la amanta?
Una peste alta, m-am saturat. De amante si de viata lor. Toate site-urile adresate fem
eilor sunt pline de ele. De amante si de viata lor. Mereu tumultoasa, mereu prinsa intre bine si rau, intre trebuie si nu trebuie lor. Pe seama lor, se bate apa in piua pana nu mai iese nimic si se face valva pana in plina zi si miez de noapte. Sa-mi fie cu iertare daca ma simt prost daca atunci cand aud cuvantul “amanta”, creierul meu face imediat trimitere la nerusinare, slabiciune, lipsa de demnitate si lipsa totala de autoeducatie. Nu fac parte din niciun cult religios. Nu ma ascund nici in rochii negre pana in pamant. Nu sunt tocmai o persoana virtuoasa, dar nici nu am cazut in cealalalta extrema.
Si nu ma feresc sa afirm ca da, mi-au placut cativa barbati casatoriti la viata mea, insa cand a fost vorba de ceva mai mult, am spus nu si am sarit in sus ca “fripta”. Pana aici. Pana la vazut, placut si ramas cu ochii in soare. Mi-am vazut in continuare de viata mea, de singuratatea mea, de asteptarile si cautarile unui barbat liber sa ma iubeasca oficial si neoficial. Sa-mi fie cu iertare daca ma simt normal cand aud cuvantul sotie si in fata ochilor nu mi se deruleaza imagini cu femei abia tragandu-si sufletul alergand dupa copii si sosete prin casa sau stergandu-si sudoarea dindaratul oalelor cu mancare din care iese abur. Mult. Si fum. Gros.
Ce calitati ar trebui sa aiba o sotie pentru ca sotul sa nu aiba o amanta? Da, buna intrebare… simpla, fireasca, blocanta, atat de simpla, fireasca si blocanta ca nu as stii cum sa o cataloghez sau ce insusiri sa ma apuc sa enumar in draci. Eu nu as stii ce sa raspund. Bineinteles ca femeile sunt cele care si-o adreseaza. In general cele inselate, cele care s-au imbracat cel putin odata in pielea lui Stan Patitul. Desigur ca si barbatii uneori, si mai ales cei care care au incaput la fix in pielea fermecata a porcului. Prima oara mi-a fost adresata insa de o prietena buna, a doua oara am vazut-o dezbatuta pe un forum si apoi auzita in repetate randuri in jurul meu.
Prietena mea cea buna este sotie bineinteles. Minunata chiar. Mereu am invidiat-o caci, dintre toate cunostintele mele, este singura aproape rau de perfectiune: cate putin din toate, intr-o combinatie fericita: ceva din frumusetea Angelinei Jolie, ceva din mintea brici ca a lui Jodie Foster, ceva din stilul si elegenta lui Audrey Hepburn. Inca putin din talentul de gospodina pe care ni l-ar fi dorit si noua mamele noastre. Si cel mai cu nesat si admiratie priveam cireasa de pe tort, una proaspata si delicata alcatuita din intelegere, farmec, iubire multa, fidelitate si multe alte bla bla-uri. Insusiri absolut marunte, dar care aruncate in circumstante potrivite (sau exceptionale!), langa un barbat potrivit (de pe alta planeta!!), ar putea sa-ti aduca lejer fericirea si implinirea. Bineinteles ca minunea naturii nu a tinut mai mult de 3 ani. Dupa 3 ani, sotul a inselat-o. Oare am gresit cu ceva? m-a intrebat, speriata. Si pentru prima oara am simtit mustrarile, sentimentele si vina in sufletul ei. Pentru prima oara am auzit teama cum ii razbate din glas.
Mi se par incredibile discutiile interminabile carora tot noi le dam nastere. Oare pentru nimeni nu mai conteaza valoarea unei sotii? Din personaj principal, sotiile au ajuns un personaj neglijat, vorbite pe la spate de cate o amanta. De ce nimeni nu le ridica pe ele in slavi, de ce meritele nu le sunt luate la puricat? Nu mai sunt demult subiecte de revista, mai ales daca au o viata asezata, fara scandaluri, inconjurata de discretie si bun simt in rand cu toti oamenii.
Am tot vazut articole in care amanta este batuta cu pietre prin cuvinte, este vorbita, injurata, aplaudata, invidiata, compatimita, considerata desteapta sau cea mai mare prostanaca. In orice caz, bagata in seama. Prea mult. Cu dare de seama: ce-i lipseste, ce are in plus, cum arata, cum simte, cum gandeste, ce tehnici de seductie abordeaza, cum sta in strada si agata barbati doar clipind din gene, cum arata ca o vampa, ce stil de femeie rafinata are. Oricum ar fi, este in centrul atentiei, subiect de barfa, de prima pagina sau de bagare in seama. Saraca ea, afurisita de sotie!
Sa ma scuze amantele care fac pe indignatele si chiar in acest moment mormaie scuzele sau acum le coc si sotiile care in acest moment se umfla in pene si se bat cu pumnii in piept, asumandu-si meritele. Barbatii nu sunt un premiu pe care sa ne batem noi femeile si in cinstea careia lasam loc celei mai bune dintre noi. Vreau sa vorbim de acum incolo si despre sotii, asa cum sunt ele, asa cum valoreaza ele in ochii unui barbat sau ai celorlalti, asa cum nu renunta la ceea ce sunt de dragul de a pastra un barbat care le-au iubit exact pentru felul in care erau. Dragi sotii, nu mai va intrebati: “la ce calitati sa renunt eu pentru ca sotul sa renunte la amanta?”. Daca isi iubeste sotia, renunta de buna voie la amanta. Sau nici nu se gandesti la vreuna. Doar are sotia…
