BOBOTEAZA cea mai importanta sarbatoare a anului
Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxa sarbatoreste botezul Domnului, sau Boboteaza. Aceasta zi marcheaza sfarsitul sarbatorilor dedicate Craciunului si Anului Nou.
BOBOTEAZA, ca şi Crăciunul, este precedată de un ajun mai deosebit, ajun ce concentrează o multitudine de practici şi credinţe ce decurg, în special, din datina numită “umblatul preotului cu botezul” sau Chiralesa.
Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sarbatori ale anului. De obicei, in aceasta perioada este foarte frig, de aceea este des folosita expresia „gerul Bobotezei”. Poporul nostru a pastrat multe traditii frumoase in legatura cu aceasta zi. De exemplu, in localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii sau chiar pe tarmul marii, se obisnuieste ca preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, sa arunce o cruce de lemn in apa foarte rece, uneori chiar inghetata, dupa care sar cativa flacai curajosi pentru a o aduce inapoi. In toate bisericile, preotii fac agheasma (apa sfintita), cu care boteaza apele, oamenii, animalele si casele.
Dincolo insa de aceste obiceiuri populare, semnificatia principala a Bobotezei ramane una crestina, iar aceasta mare sarbatoare constituie un prilej de a incerca si noi, dupa puterile noastre, sa ne luminam sufletele, asa cum aminteste si troparul Bobotezei: „In Iordan botezandu-te Tu Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat, ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te, si Duhul a adeverit intarirea Cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie!”.
Venirea preotului era aşteptată cu cea mai mare nerăbdare îndeosebi de fetele mari; acestea, atunci când îl zăreau venind, luau mărgelele, cerceii şi şase boabe de grâu şi le puneau sub pragul pe unde urma a trece preotul. Puse sub pernă în noaptea dinspre Bobotează, se zice că vor ajuta fetele să-şi viseze ursiţii. Magia premaritală din ajunul Bobotezei avea însă în centrul ei busuiocul, comunităţile tradiţionale socotind această plantă totem, investind-o cu numeroase atribute erotice; acum, “fetele sau femeile fac tot posibilul să rupă, să ceară, să fure busuioc din sfeştocul popii”, urmând ca, pus sub pernă, acesta să le aducă în vis bărbatul hărăzit de Dumnezeu. Bucovinenii socot că oamenii l-ar fi acoperit la botez pe Domnul Hristos cu busuioc; de atunci se spune că se foloseşte busuiocul pentru stropit cu agheasmă.
Ajunul Bobotezei era îndeobşte o zi de post. Se spunea despre aceia care ţineau post negru că vor putea să întoarcă ploaia şi grindina. Fetele mari ţineau post în credinţa că Dumnezeu le va da bărbaţi buni, cuminţi şi frumoşi.
Poporul considera că până la Boboteaza e dricul iernii; de acum crapă gerul şi iarna e pe ducă. Ploaia la Bobotează prevesteşte o iarnă lungă, timpul frumos anunţând o vară pe măsură; dacă bate crivăţul este semn că vor fi roade în bucate, iar de curge din streaşină se spune că se va face vin bun.
In ajunul Bobotezei se pregateste o masa asemanatoare cu masa din ajunul Craciunului. Pe masa din „camera de curat” se asterne o fata de masa, aleasa special pentru acest moment, sub fata de masa se pune fan sau otava iar pe fiecare colt se pune cate un bulgare de sare. Deasupra se aseaza douasprezece feluri de mancare: coliva – grau pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( „galuste” ) umplute cu crupe, bors de „burechiuse” sau „urechiusele babei” – bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse -, bors de peste, peste prajit, „varzare” – placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac etc.
In seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, in acea din familie, va fi cel al carui carbune se va stinge mai repede.
In cele trei zile, cat tine Boboteaza in Bucovina, exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc a se colinda reciproc, dupa cum exista comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati in babe si mosnegi, colinda mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare.
Rezumând, putem spune că la Bobotează, ca sărbătoare tradiţională, se regăsesc practici specifice zilelor de reînnoire a timpului, cele mai multe fiind dedicate purificării mediului înconjurător, în special a apei. Închei sugerând că am avea şi noi de curăţat… Bahluiul şi Nicolina, sărbătoarea Bobotezei putând fi un bun început în acest sens!
