aici gasesti cele mai frumoase declaratii de dragoste

aici gasesti cele mai frumoase declaratii de dragoste

-„Ne-am náscut numai pentru o singurá persoaná, persoana în a cárei cáutare suntem încontinuu… Am avut impresia cá te záresc… tu jumatate a vietii mele, tu înger ce má aduci pe drumul bun si ce má înveti tainele iubirii sfinte, tu esti cel care dai vietii mele un sens, un impuls de a înfrunta crunta viatá si de a o lua de la capát cu fruntea sus… Desi departe, tu m-ai învátat cá iubirea e mai presus de orice, mai presus de distanta ce ne desparte, mai presus de oameni, mai presus chiar si de trupurile noastre… pentru cá ceea ce dáinuie în eternitate este IUBIREA.”
-„Ori de câte ori privesc marea îmi aduc aminte de clipele petrecute împreuná… Privirile noastre se scáldau
în lumina palidá a apusului de soare… Fiecare atingere a ta má facea sá tremur asa cum o floare este alintatá de picáturile de rouá, fiecare sárut al táu îl simteam ca atingerea delicatá a unei proaspete flori de primavará, trupurile noastre se uneau…, se unduiau asa cum apa inundá gratiosul nisip, soaptele tale suave mi se páreau adieri rácoroase ale unei brize… Totul era atât de perfect ca si când tot Universul ar fi fost numai al nostru… Atunci am fost a ta pentru întâia oará si nu regret nimic din tot ce a fost pentru cá nimic din lume nu este mai sublim decât dragostea, nimic nu este mai pur si mai gingas decat cuvântul TE IUBESC!”
-„Cum sá tráiesti frumos fárá iubire?… Cum sá visezi sá umbli ori sá zbori?… Cum sá cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg dintr-o privire? Cum sá înoti prin márile de flori, cum sá te bucuri de întreaga fire?… Si viata ta sá-si afle împlinire fárá minunea care dá fiori?… Iar dacá tu m-ai cunoscut, e vina ta;… dar dacá eu te-am cunoscut, e vina mea… iar pentru cá te cunosc e de viná… numai ea… dragostea… Si numai pentru cá: Departe-n lumea suferintei tráiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea… Mi-e dor de tine atata stiu…”
-„O fatá si un báiat cândva s-au întâlnit si fárá a-si da seama s-au si îndrágostit.
 De aici încep mereu iluzii fericite… si tot de aici încep iubirile pierdute.
 Cáci la începuturi când dragostea e mare ti-ai da si sufletul din tine pentru o sárutare
 Dar si câteodatá sufletul táu plânge, când simti cá-n inima iubitei dragostea se stinge.
 Dar dragostea cea mare cere suferintá, iar tu vei suferi cumplit fárá a ta vointá.
 Cáci undeva e scris ca lege pámânteascá… ca oamenii care iubesc, sá-ajungá sá urascá.
 Iar dacá tu iubesti stápân pe lume crezi cá esti, iar dragostea îti pare o zâná din povesti.
 Dar alergând buimac în urma fericirii,… vei fi cât lumea si pámântul… scavul iubirii…”
-„…Ne-am întâlnit întâmplátor, mi-ai zâmbit usor si totodatá timid si am înteles cá din acel moment vom fi nedespártiti… poate cá am stiut dinainte de a te cunoaste cá te voi iubi pentru totdeauna, nu stiu cum, nici când tu te-ai náscut în imaginatia mea ca un vis ce ar vrea sá deviná realitate… mi-ai oferit mai multe decât mi-as fi putut imagina, dar mai presus de toate, mi-ai oferit cele mai curate si pure sentimente… pentru toate astea nu cred cá as avea atâtea cuvinte sá-ti multumesc…, dar cred cá vorbele sunt inutile, sá las mai bine faptele sá-ti demonstreze dragostea ce ti-o port pentru cá bine zice o vorbá: „dureazá doar un minut sá-ti spun cá Te Iubesc, dar va dura toatá viata sá-ti arát cât de mult”… si nu uita niciodatá cá pentru mine tu ai fost, esti si vei fii mereu dragostea mea mare… náscutá dintr-o simplá întâmplare…”
-„Fericirea a intrat în viata mea, o datá cu tine. Inainte, clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gândurile… má dominau. Acum suferinta s-a încheiat. Tu esti lángá mine si este de ajuns sá te simt aproape, sá stiu cá má iubesti pentru a fi o persoaná fericitá. Tu esti acea parte din viata mea care lipsea. Acum cá te-am gásit, simt cáldura dragostei tale care má poartá undeva, sus, departe… spre al nouálea cer. Iti multumesc cá existi!”
-„Tu esti cântecul care má adorme noaptea, vocea ce-mi mângâie tristetea, vântul ce-mi rásfatá pielea, o ultimá silabá pe care vreau sá o rostesc înainte de a visa si… primul meu gând… Dacá viata mea ar fi o clipá petrecutá cu tine, nu mi-as dori alta, o clipá sá má privesti, sá má sáruti, sá má atingi… Vreau ca tu sá reprezinti visele mele, vreau ca tu sá fi motivul pentru care tráiesc, vreau ca tu sá fi… TOTUL!”

-„…stau singurá… vántul primáváratic alungá firele de pár mângâindu-mi usor fata… nimic nu va mai fii ca înainte, nimic… doar clipele petrecute împreuná îmi vor aminti din când în când cá ai existat, cá m-ai iubit cândva… însá acum toate astea nu mai semnificá nimic,… Pentru tine eu nu am fost decât o simplá aventura… reusind sá fiu doar o micá parte a vietii tale… …de ce n-a fost sá fie, de ce?… întrebári fárá rost care-mi umbresc mintea, întrebári al cáror ráspuns nu o sá-l primesc probabil niciodatá… poate cá eu am fost de viná, poate cá tu… sau poate cá distanta a fost cea care… a facut sá te îndepártezi de mine… de inima mea. Tu ai plecat si…, odatá cu tine s-a rupt si o parte din mine… si nimic nu va mai fi ca înainte…”
-„Ai plecat de lângá mine si totul e pustiu, dar eu tot cu tine îmi doresc sá fiu
 Ploaia bate-n geam, vântul suflá tare… în sufletul meu e un gol prea mare.
 Lacrimi curg usor, de dor de durere… îmi doresc din nou încá-o mângâiere
 Sá te simt aproape ca în prima zi, când eu ti-am cerut… cu mine sá fii!”
-„Din clipa-n care-n viata mea mi-a fost sortit sá te-ntâlnesc
 Din prima clipá, chiar de-atunci am început sá te iubesc.
 Ti-am dáruit ce nimánui n-am dáruit vreodatá
 Balsam pe inimá sá-ti pui iubirea mea curatá.
 Si iatá timpul a trecut si când în urma mea privesc
 Revád în zare ziua când… am început sá te iubesc.
 Ti-am dáruit ce nimánui n-am dáruit vreodatá
 Sa porti mereu în viata ta… iubirea mea curatá.”
-„Ai privit în urma mea si-ai lácrimat usor spunându-mi un cuvânt ce nu-l pot uita asa usor. Má rog noapte si zi, sá pot sá te gásesc din nou, sá-ti spun cá încá mai regret greseala fácutá si vreau sá simt din nou cum te strecori la pieptul meu si-mi spui „Te voi iubi mereu”. Sunt lacrimi ce si astázi îmi umbresc obrazul si-as vrea sá fac ceva sá te aduc din nou în viata mea, dar totul e fárá rost cáci tu ai plecat lásând doar urma amará din sufletul meu si zámbetul usor crispat ce mi-a sfárâmat inima. Un loc de rai era o viatá aláturi numai si numai de tine, dar totul s-a destrámat usor asemeni unei pânze de páianjen. Ai fost asemeni unei brize ce-adie usor pe valurile sárate ale márii si încá mai visez la chipul táu si ochii tái de înger, dar singur în tácerea mea si-n umbra din al meu destin má-nchin la vesnica uitare cáci tu nu esti acum decât asemeni unui gând amar ce-mi usturá inima cu putere. Strigând si invocând la nesfârsit o simplá dorintá îmi spun „lasá-má” cáci tu nu ai facut decât sá sufár si sá plátesc ceva mai scump ca mea viatá. Inainte mai pot sá privesc chiar dacá totusi încá te iubesc, dar în acelasi timp îmi tot doresc si-mi spun „Nu poti sá fi asa…” Dacá m-as face o micá razá de luminá m-as strecura din nou în inima ta sá simt cá sunt un om, cáci încá îti mai simt suflarea… má uit în jur si vád doar ce-ai lásat…, cáci acolo unde ai fost tu, acum nu sunt decât umbre si stiu cá nu voi mai visa la fel ca atunci când tu ai fost în viata mea.”
-„Imbrátisez dorinta de-a muri sárutând plácerea durerii cáci nu mai pot închide ochii de nevoia ta. Imi lipseste zâmbetul táu, îmi lipseste îmbrátisarea ta si îmi lipseste mai mult ca oricând lumina ochilor tái, cáci viata mea acum e doar un vis si acela e… de a te regási din nou… sá-ti spun cât îmi lipsesti…. Nu pot sá mint si sá-mi închid ochii la ceea ce am pentru tine, dar stiu cá pot sá îti ofer mai multe decât simpla zi de mâine. Astern pe-o foaie un simplu gând amar si recunosc cá n-am puterea sá pot gási un rost, sátul si cu ochii flámânzi de tine îmi pierd mai mult decât jumátate de viatá si încá caut sá te regásesc. Sárutul táu e încá pe buzele mele si lacrimile mele sapá cu durere în propria inimá fácând o raná fárá seamán, cáci doare si totusi nu stiu de ce? Sátul si cu privirea tristá má uit la fiecare colt de stradá, geam, si-ncerc sá te gásesc, dar tu ai fost… acum ai disparut si asta má doare chiar dacá nu e de conceput. Tot ce stiu este cá îmi lipsesti si cá te voi iubi mereu cu riscul de-a muri la fel… Un gánd amar îmi ráscoleste inima si vreau acum sá mor decât sá-ndur pentru toatá viata o lipsá fárá cuvinte si o durere neexplicabilá… Te voi iubi mereu…!!!”
-„Imi las sufletul sá tráiascá prin a te iubi pe tine, îmi ascult inima pentru cá ratiunea nu conteazá atunci când iubesti. Inima mea nu e întreagá dacá nu esti tu. Dacá noi am dat unul de altul a fost pentru ceva, iar dacá noi ne vom întâlni va fi pentru cá iubirea învinge întotdeauna. Ziua de ieri s-a dus pentru totdeauna, ziua de mâine nu stim cum va fi, de aceea trebuie sá profitám de ziua de azi. Putem spune adio unei zile, unei persoane, atâtor si atâtor lucruri… dar, iubirii, odatá apárutá… nu-i voi spune niciodatá adio… pentru cá e vesnicá si fiecare avem nevoie de ea. Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci când mi-ai scris pentru prima datá ceea ce simti pentru mine am simtit cá m-am náscut din nou si tráiesc într-o lume de vis si e atât de frumos. Am nevoie de tine! Am nevoie de cuvintele tale! Am nevoie de vocea ta! Am devenit dependent de tine, Anca Comsa ! Dacá as sti cá esti un cuvânt din mine n-as mai vorbi niciodatá de fricá sá nu te pierd. Má bucur cá esti în inima mea,… dar as vrea sá fi lângá mine, sá te ating, sá se împlineascá visul meu cel mai mare. Dacá esti o stea,… iar eu iubirea ta…, atunci sunt sigur ca aceastá stea va stráluci vesnic.Crede-má, esti pentru mine cel mai pretios lucru si nu cred cá dragostea ce o simt pentru tine se va stinge vreodatá.”