Baba Dochia – pietrele magice ale primaverii

Baba Dochia – pietrele magice ale primaverii

Intre 1 si 9 martie, romanii isi aleg cate o zi si spun ca „aceasta e baba mea“. Cum va fi acea zi, asa ii va fi si norocul in an. Aceasta traditie foarte veche, raspandita in tot arealul balcanic, unde au trait candva tracii, este legata de niste pietre. In Muntii Bucegi si in Ceahlau exista cate un complex de stanci numite „Babele“, respectiv „Baba Dochia“. Acestea sunt simboluri ale primaverii, numele lor fiind legate de zilele magice de la inceput de martie. Interesant este ca doar in Romania exista astfel de pietre, celelalte popoare balcanice nu au decat legenda

Ca orice inceput, martie sta sub semnul luptei dintre fortele malefice si cele benefice, al rasturnarii ordinii, dar si al refacerii acesteia. Se fac previziuni meteorologice si proorociri. Capriciile vremii caracteristice acestei perioade sunt patronate de cele 12 sau 9 babe, la fel de capricioase si batrane, o suita de semi-divinitati meteorologice. In prezent se vorbeste de 9 babe, de pe 1 pana pe 9 martie. Contrar acestei opinii, babele sunt frecvent mentionate in numar de 12, iar zilele lor nu au o data f xa. Numai cea mai apriga dintre ele, Dochia, se arata in fiecare an la 1 martie. Astazi, se obisnuieste ca fiecare sa-si aleaga o baba, si cum va fi vremea in acea zi, asa va fi pentru el restul anului. Obiceiul se cheama „pusul babelor“, dar semnificatia lui e alta: dupa cum e vremea in acea zi, asa e si fi rea omului, caracterul sau moral. Zilele Babelor sunt urmate de cele ale Mosilor sau Unchesilor, care se sfarsesc de Alexii, la 17 martie. Granita dintre aceste zile este data de 9 martie. Cand zilele babelor sunt friguroase, atunci poporul zice ca sunt aspre rau babele, dar vor fi mai moi Unchesii. Credinta generala este ca vremea din ziua de 9 martie se va mentine timp de 40 de zile, chiar si in ziua de Pasti.

Dochia – „capetenia“ babelor

Baba Dochia, cea mai strasnica si mai aspra dintre babe, sta la cumpana dintre anul vechi si anul nou, dintre iarna si vara. Ea pastreaza urmele inceperii anului primavara. Este batrana, la fel ca si anul, intocmai ca si Mos Craciun, fiind urmata in calendar de sfinti tineri, care marcheaza un nou ciclu temporal. Astfel, Baba Dochia este urmata de SanToader, care vine „intotdeauna infocat si calduros, ca un Fat-Frumos“. In Basarabia si pe alocuri, i se mai spune si Baba Marta. „Daca ziua de Baba Dochia e frumoasa, atunci toata primavara si vara vor fi frumoase“. Despre Dochia au fost culese multe legende, dar unele au fost in mod vadit modificate de catre romanticii nostri, transformand-o in fata lui Decebal cea urmarita de Traian, care prefera sa se faca stana de piatra, decat sa fi e ajunsa de acesta. Intr-adevar, numeroase stanci de pe varfuri de munte poarta numele de babe. Cele mai cunoscute sunt cele din Bucegi, dar si Baba cu turma din Ceahlau, amintita de Dimitrie Cantemir. „In mijlocul acestui varf se vede o statuie foarte veche, inalta de 5 stanjeni, reprezentand o femeie batrana, inconjurata, daca nu ma insel, de 20 de oi, iar din partea naturala a acestei fi guri femeiesti curge un izvor nesecat de apa“.

Stanci sacre numite „babe“ si „mosi“ sunt deseori intalnite in muntii nostri. Legenda Dochiei are un fond tracic comun, fiind mentionata si la bulgari, sarbi, greci sau albanezi dar fara corespondente toponimice in geografi a mitica a popoarelor respective. Pietrele magice numite „Babele“ nu se gasesc decat in Romania. In numeroasele legende, Baba Dochia ingheata si este impietrita impreuna cu oile sale, pentru ca se incapataneaza sa nu se supuna vremii: „N-are frica de vreun ger/ Nu-i e frica nici de cer“. Ea porneste prea din timp cu turma la munte, cantand: „Ta, ta, ta caprele mele/ ta la munte/ Sa facem branza de frunte“. La plecare, isi ia 9 (sau 12) cojoace, dar pe drum, vremea se incalzeste, si le arunca. Insa, in varful muntelui incepe sa ninga si sa viscoleasca, si baba ingheata impreuna cu turma ei. Alteori, ea este o soacra rea, care-i cere tinerei nurori imposibilul: sa-i aduca fragi la 1 martie sau sa faca din lana neagra una alba. Cu ajutorul unui mos, fata isi indeplineste miraculos sarcina.

Vazand fragii, Baba Dochia chiar crede ca a venit primavara, si asa porneste cu turma la munte, dar Dumnezeu o pedepseste, si vremea rea o transforma in stana de piatra. Baba Dochia are drept corespondent in calendar pe Sf. Evdochia, de la care, spune una din variante, a luat numele ca urmare a interferentei dintre legenda populara si cea crestina. Aceasta este insa singura asemanare, caci in popor ea este pur si simplu baba cea aspra si capricioasa. Dochia este o zeitate feminina sezoniera, care moare si renaste anual. Zilele urcusului, cu numarul de cojoace purtate in spate, formau ciclul de renovare rituala a timpului, iar moartea ei in ziua Echinoctiului de primavara (9 martie in calendarul iulian) simboliza moartea anului vechi si renasterea anului nou.

Pe 3 martie se logodesc pasarile cerului

Inceputul lui martie cumuleaza o serie de semnificatii si sarbatori, caci ne situam la inceput de an, in preajma Echinoctiului de primavara (21 martie / 9 martie iulian), cand zilele devin egale cu noptile. Astrul zilei devine din ce in ce mai puternic, patronand inceputul noului sezon agricol. In credinta poporului roman, fiecare soi de animale salbatice sau domestice isi are perioada rutului primavara. Ziua de 3 martie a fost tinuta mult timp drept sarbatoarea traditionala a capului de primavara. La aceasta data se credea ca se logodesc pasarile cerului si cele domestice, adica incepe perioada rutului. Oamenii, la fel ca toate vietatile, intra si ei in ritmul primaverii. Romanii au un obicei nemaiintalnit la alte neamuri: ne daruim martisoare. Ce inseamna acest gest, ce semnificatie a avut sau mai are el? Comerciantii stiu sa exploateze din plin acest moment, unii resimt gestul daruirii martisorului ca pe o obligatie, femeile si copiii il poarta fara sa mai stie de ce. Martisorul nu se poarta ca o jucarie sau ca o podoaba, el se poarta cu demnitate, ca un lucru sfant. In trecut, fetele chiar trebuiau sa nu se lase seduse de flacai cat timp purtau Martisorul. El este un talisman, aducator de sanatate, belsug, noroc, fericire, era considerat ca o bucata de Soare. Martisorul este mai cu seama un simbol solar.

Tocmai de aceea, martisorul era in vechime un ban de argint, care se prindea la gat sau la mana cu un fi r impletit din ata rosie si alba. „Banul alb e simbolul Soarele primaverii, pe care toate popoarele lumii si-l inchipuie alb, cu cai albi, cu haine albe, cu arme albe, pentru ca albul este biruitor. Martisorul se leaga ori inainte de rasarirea Soarelui sau mai bine deopotriva cu aceasta, si scopul lui este sa aduci o jertfa Soarelui, purtandu-i cu tine chipul, cam cu acelasi rost cum purtam noi o cruce ori un chip al lui Christos in san. Printr-asta te faci prieten cu Soarele, ti-l faci binevoitor stiti da ce-i sta in putinta“ (G. Cosbuc). Firul rosu semnifica focul, caldura Soarelui. Firul alb, iarna care tocmai a trecut. Simbolistica cromaticii alb-rosu este una arhetipala, semnificand in alchimie, prin roza alba si cea rosie, unitatea contrariilor. Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor, la sambra oilor si in multe alte obiceiuri stravechi. Daruirea Martisorului este practic o forma de urat. „La 1 martie exista obiceiul ca parintii sa dea copiilor (fetelor) cate o moneda de argint ca s-o poarte la gat sau la mana, insemnand ca acel copil sa fi e curat si sanatos ca argintul, cu venirea primaverii“. Firul alb si rosu inseamna ca „fetele or sa fi e curate si rumene toata vara“, iar banul inseamna si belsug. „Cine poarta martisoare/ Nu mai e parlit de Soare.“ Data la care se desface Martisorul este una care marcheaza biruinta primaverii, a Soarelui, care a stat in cumpana in zilele babelor.

Iulius Caesar a schimbat Anul Nou de la 1 martie, la 1 ianuarie 

Inceputul lunii Martie (Mart) este incarcat de riturile inceputului, caci pana nu demult, 1 Martie marca Anul Nou, si mai cu seama anul nou agricol. Marte a fost la origini zeul primaverii, al vegetatiei, ulterior capatand valente razboinice. In legendele noastre, Marte este un mos hatru si capricios, care isi bate joc de celelalte luni si de oameni, prin schimbari neprevazute ale vremii. De-a lungul mileniilor, diversele popoare au ales variate date de serbare a Anului Nou, dar toate sunt legate de miscarea Soarelui, de solstitii si echinoctii. Calendarul roman a avut initial 10 luni (de aici si numele actual al lunilor, de exemplu septembrie: luna a 7-a) si incepea la 1 martie. Dupa reforma calendaristica din timpul lui Iulius Caesar, data anului nou a fost mutata la 1 ianuarie. Aceasta a atras si stramutarea multor obiceiuri din primavara in ciclul sarbatorilor de iarna de 12 zile (25 decembrie Craciun – 6 ianuarie Boboteaza). Plugusorul, care marca scoaterea plugului si tragerea primei brazde, este un exemplu edificator. Cele 12 zile, care sunt practic o reeditare a celor 12 luni ale anului, au un corespondent foarte exact in cele 12 zile, oracolare pentru mersul vremii, ale Babelor. Din Craciun in Boboteaza sunt 12 zile, fiecare zi reprezinta o luna a anului, si cum va fi vremea in singuraticele zile din Craciun in Boboteaza, asa vor fi singuraticele luni corespunzatoare ale anului.