1 Martie – ziua mea, ziua ta, ziua noastra a romancelor
Astazi e ziua ta/Zi frumoasa ca tine/Ti-am trimis ghiocei/ Ca sa-ti murmure ei/ Cat de mult te iubesc…”
Ziua de 1 Martie se apropie cu pasi repezi, iar eu nu ma pot gandi la ea fara sa fredonez celebrele versuri cantate de Gica Petrescu.
Comerciantii si-au intins deja tarabele pline cu tot felul de martisoare care mai de care mai haioase si mai fistichii care asteapta cu nerabdare sa fie purtate de dumneavoastra doamenlor si domnisoarelor in prima zi a primaverii.
Martisorul este o sarbatoare specific romaneasca care celebreaza venirea primaverii. In aceasta zi se ofera persoanelor de sex feminin apropiate martisoare, ca mici semne de multumire. Se considera ca martisoarele sunt aducatoare de fericire si noroc.
Ele sunt formate in mod traditional dintr-o fundita rosu cu alb – rosu semnificand iarna si albul primavara – la care se adauga alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoava, cosar, inima.
Acest simbol este purtat la vedere o saptamana sau doua.
Dar nu numai femeile primesc de 1 Martie martisoare. In Moldova exista zone in care fetele confectioneaza martisoare si le ofera alesilor lor. Asta ca sa nu se mai planga domnii ca ei nu au parte nici de o zi a lor si nici de o zi in care sa primesca si ei martisoare.
Acum, daca dumneavoastra dragi barbati, nu faceti parte din acele zone ale Moldovei, nu va ramane decat sa oferiti femeilor dragi de langa dumneavoastra un placut simbol al primaverii. Iar daca intre noi fi vorba, doamna sau domnisoara intelege prin „placut” o bijuterie sau mai stiu eu ce minunatie, nu trebuie sa va enervati si sa considerati gestul o corvoada, ca doar o iubiti, si cu siguranta doriti sa-i aratati cat de mult o pretuiti.
MARTISORUL – SIMBOLUL PRIMAVERII
La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica renasterea naturii. La vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii.
Martisorul (martu la romani) este un obicei specific romanesc mostenit de la daci si romani, inexistent la alte popoare. Numele popular al lunii martie – „martisor” este de origine latina (martius). La 1 martie, dupa vechiul calendar roman, este prima zi din an si se celebra sarbatoarea „Matronalia”. In aceasta zi se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si agriculturii. Fetele si femeile primeau diferite cadouri.
Imbinarea culorilor alb si rosu e traditionala purtandu-se la nunti, cand se nasc copii, la hainele de inmormantare ale batranilor (in Oltenia), cele doua culori simbolizand continuitatea vietii dupa moarte. Cu alb si rosu se impodobesc primele oi care intra in stana si primul plug iesit la arat.
Intre 1 si 9 martie, in „Zilele babelor”, primavara se lupta cu iarna alungand-o. In cele noua zile, baba Dochia apare torcand pe langa oi, imbracata in noua cojoace, scuturand in fiecare zi cate unul.
La inmanarea martisorului de 1 martie, ritual arhaic la aromani, copiii vin din locurile insorite de pe munte pana in pragul casei cu brazdele de iarba si cu primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trece de trei ori pragul peste brazda, mama iese cu colaci, iar florile se trec din gura in gura, pentru ca oamenii sa devina tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se poarta legata impreuna cu cele doua fire, alb si rosu, pana la sfarsitul sarbatorilor.
In ultima zi a lunii martie, inainte de rasaritul soarelui, are loc ritualul scoaterii martisorului si predarii lui catre natura. In localitatile de campie martisorul se pune pe un pom inflorit sau in crengile visinilor, ciresilor, prunilor etc. In satele de la munte si deal, martisorul se pune pe cornul sau macesul inflorit. Cu monedele de la martisoare, fetele cumpara cas, pentru ca toata vara sa le fie fata bucuroasa si alba. Exista credinta ca martisorul este ridicat de randunele si purtat spre soare, binecuvantand astfel norocul celui care l-a pus in pom.
Primul carturar roman care a scris despre martisor a fost Iordache Golescu in „Condica limbii romane”, lucrare ramasa in manuscris la Academia Romana si cercetata de Cornelia Calin in studiul „Contributia lui Iordache Golescu la cunoasterea culturii noastre populare”.
