Sfantul Andrei, „cel intai chemat” la apostolie era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Sfantul Andrei este considerat in traditia romanilor pazitorul turmelor de amenintarea lupilor, este patron si imblanzitor al lupilor, insa mai mult cu sens figurat, deoarece dacii care au fost crestinati de el se identificau cu lupii in memoria colectiva. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur avand cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. Astfel, Sfantul Andrei este in sine simbolul crestinarii poporului roman.
Se spune ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie spiritele celor decedati prind puteri si umbla libere pe Pamant. Conform viziunii folclorice, in noaptea strigoilor, portile dintre cele doua lumi se deschid si numai acum cei plecati dintre noi pot veni sa ne viziteze. Din acest motiv, este considerata o noapte a groazei pentru ca acum are loc lupta dintre strigoii morti si cei care sunt in viata. In noaptea Sfintului Andrei erau (sau mai sunt) practicate diverse ritualuri menite sa protejeze oamenii, animalele si gospodariile de spiritele rele. Tot de Sfîntul Andrei se spune ca este momentul propice pentru comunicare cu spiritele de dincolo. Acesta este motivul pentu care oamenii, in noaptea Sfantului Andrei, incercau sa se apere de strigoi prin ungerea usilor, ferestrelor casei si ale grajdului cu usturoi. Femeile intorceau in aceasta noapte oalele si canile cu gura in jos, ca strigoii sa nu salasluiasca in ele. Cenusa era scoasa din soba, ca aceste spirite sa nu-si gaseasca adapost la caldura. Exista obiceiul de a se arunca paine prin curte, ca strigoii flamanzi sa nu caute prin casa de-ale gurii. Pentru protectia vitelor, cu o seara inainte li se amesteca animalelor in mancare busuioc sfintit si in apa li se pune agheasma. Fetele sadeau un catel din usturoiul pazit in noaptea petrecerii intr-un cocolos de aluat. Dupa cum incoltea graul in aluat se faceau previziuni matrimoniale. Alte fete faceau „turtuca de Andrei”, o turta subtire de grau, foarte sarata, coapta pe plita. O mancau inainte de culcare, iar baiatul care venea in vis sa-i aduca apa urma sa o ceara de nevasta anul urmator. In alte zone se ascundea sub perna un fir de busuoic sfintit, pentru obtinerea in vis a imaginii ursitului.
