Puterea obisnuintei – poezie de dragoste
Nici nu era bine-nsurat,
Cǎ de asearǎ se chiora,
În noul lor certificat
Şi-un lucru clar, nu-nţelegea,
L-a-ntors pe faţǎ şi pe dos,
L-a frunzǎrit chiar supǎrat,
Citi în sus, citi în jos,
Ceva nu era menţionat,
A luat şi lupa, ce vorbeşti (!)
Cǎtǎ şi printre rânduri iar,
Fǎcuse tot ce nu gândeşti,
Un lucru îi pǎrea bizar (?!)
De-abia spre dimineaţǎ, frate,
A înţeles cǎ nu avea
Certificatul lor, ca toate,
O datǎ când…se expira !
Valeriu Cercel
