Povestea mea – povestea mamicilor – o poveste minunata

Povestea mea – povestea mamicilor – o poveste minunata

Scrisa de Ionelia

Am decis sa-mi deschid inima si sa va spun povestea mea. … Dupa cum stiti,numele meu este Ionelia;m-am nascut intr-un sat la 100 km de constanta.Am avut o copilarie „frumoasa”,dar „grea”.Poate va intrebati de ce am pus ghilimelele,ei bine la acea vreme nu mi se parea asa,a trebuit sa muncim de mici(noi fratii,doua fete si un baiat).Am avut multe animale,si cand spun multe chiar asa erau(cca 30-35 de porci,peste 100 de pasari,9 vaci ,caini si pisici );si trebuia sa avem grija tuturor animalutelor;mama se ocupa de vaci si eu o ajutam.Am ajuns la varsta de 14 ani si nu aveam timp de invatat,dimineata ma trezeam la 6 si o ajutam pe mama,apoi ma imbracam si mergeam la 7:30 la scoala,veneam de la scoala ,ma schimbam si iar treaba ,seara apucam sa intru in casa la 12 noaptea,pana mancam si ma spalam se facea ora 1,abia atunci invatam o ora,doua. Dar cu acele putine ore de invatat ,am reusit sa iau capacitatea si sa intru la liceu,in eforie sud. Dupa un an jumate,petrecuti la liceu,l-am cunoscut pe Florin,cel ce mi-a devenit mai tarziu sot.la 17 ani,cand inca nu terminasem clasa a 10,ne-am mutat impreuna.Am petrecut momente frumoase impreuna,exceptand piedicile pe care ni le puneau parintii mei.

 La 19 ani,cu 2 luni inainte sa termin clasa a 12-a,am decis sa facem un bebe,pt ca oricum eram decisi sa ne casatorim dupa ce terminam scoala.(vreau sa precizez ca pana atunci nu mai fusesem insarcinata pt ca ne protejam)… dupa 12 zile de la acea decizie ,fericire mare,au aparut doua liniute pe testul de sarcina.Le-am dat vestea tuturor,inclusiv colegilor mei si dirigintei,toti ne-au impartasit bucuria.Apoi au urmat necazurile dintre parinti mei,cand eram insarcinata in a 3 luna…ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a lasat aceste suparari sa afecteze copilul.Au mai trecut 2 luni si ajunsesem sa plang in fiecare noapte(ca sa nu-l intristez si pe Florin) din cauza alor mei…. Intr-o zi vine iubitul meu acasa(era intr-o duminica),si ma intreaba daca vreau sa ne casatorim in 2 saptamani.Eram in culmea fericirii,si bineinteles ca am acceptat.Asa ca dupa trei zile am mers si am facut primul eco ohmy.gif alta mare fericire:bebicul era sanatos si f bine dezvoltat.Si apoi am mers la varul meu si le-am cerut(lui si sotiei lui) sa ne fie nasi.Au acceptat cu conditia sa le mai dam inca o saptamana.Asa ca dupa aproape 3 saptamani ne-am cununat,ne-am facut nunta singuri fara nici un ajutor,fara sprijin,ba chiar pe parintii mei(din cauza supararilor prin care m-au facut sa trec) i-am anuntat cu 5 zile inainte de nunta.Totul a fost bine,am fost putin incordati,dar am avut nunta pe care am vrut-o(o nunta stransa,doar familie si 3 prieteni). In a opta luna am facut cel de-al doilea eco,si ultimul, copilul era sanatos si la fel f dezvoltat,dar nu stiam ce sex are. Au venit sarbatorile,si o data cu pregatirile pt ele,ne pregateam si pt venirea micutului .Pe data de 23,noapte,am ajuns la urgenta pt ca aveam mici dureri de spate care numai incetau;ni s-a spus ca in 2-3 zile voi naste,si ca mai bine fac cezariana in noaptea aceea,pt ca bebe e mare si nu se stie daca voi putea naste natural.Nu am acceptat,ceea ce am regretat mai tarziu.Pe data de 25, sotul ma ajutat la gatit,iar pana seara nu apucase-m sa mananc decat 2 sarmale.Seara am avut musafiri,musafiri ce mai tarziu au revenit cu invitatii lor la colindat.Era o galagie,au fumat in casa ,ceea ce la noi nu era permis(sotul fuma in bucatarie),au murdarit mocheta,au scapat tigari aprinse pe jos,offfffffffff.A doua zi de dimineata,pe 26 dec,la ora 5:50 ,surpriza : mi ‘s-a rupt’ apa.Am pornit spre spital,iar acolo am stat intr-un salon de travaliu pana la ora 10,la aceasta ora mi s-au pus perfuzii,si nu a durat mult pana au inceput durerile,la ora 14,m-au dus in sala de nasteri,acolo m-am chinuit pana la ora 16:10 cand a venit micuta mea pe lume.avea 3900grame si 54 cm.Acel moment a fost cel mai frumos din viata mea………………….. scuze,dar nu ma lasa fata sa mai scriu,am sa continui povestea mai tarziu……..
multumesc fetele tzuc.gif … fetita a adormit,asa ca o sa continui povestea………………………………. am apucat sa-mi vad f putin fetita,nici macar nu mi-au dat-o sa o tin in brate crybaby.gif . apoi m-au dus intr-o rezerva unde ne-au (pe mine si inca doua mamici) uitat timp de 4 ore,pt ca s-a schimbat tura;apoi o asistenta a venit sa ne intrebe daca ne-am vazut bebicele,si ni le-a adus . A fost un moment ca in povesti : imi tineam fetita in brate,era minunata,ma privea cu ochisorii ei mari si nu intelegea nimic(normal),eu plangeam de fericire,nu-mi venea sa cred ca momentul mult asteptat venise. dupa 10 minute ne-a luat fetele sa le duca in salonul unde trebuia sa stam cu ele pana la externare.O alta ‘asistenta’ venise sa ne ia si sa ne duca la fete.Eu am fost prima,numai ca in momentul cand m-a pus in scaunul cu rotile(din cauza ca eram nemancata si eram si anemica,am uitat sa precizez in mesajul anterior ca la 4 luni cand mi s-au facut analizele,doctora mea de familie nu avea timp sa-mi citeasca rezultatul,si la 8 luni cand in sfarsit la citit a observat ca aveam anemie dar nu mi-a dat nimic,a asteptat sa mi se faca al doilea rand de analize,pe care l-a citit cu o saptamana inainte sa nasc), am lesinat, din aceasta cauza am ramas in acea noapte in aceasi rezerva cu perfuzie de glucoza la mana,fara sa-mi vad fetita. Acea noapte a fost cea mai lunga noapte din viata mea.Ma trezeam din 15 in 15 minute si ma uitam la ceas,asteptand sa se faca dimineata sa-mi vad fetita.La 5 dimineata am rugat-o pe asistenta sa ma duca la bebica mea,si m-a dus,dar o ora mai tarziu.Cand am incercat sa-mi alaptez fetita,bebica nu vroia sa suga… au urmat ore de chin,veneau asistentele si ma ajutau,dar fara nici un rezultat.Am incercat in toate felurile(si cu pompita,si cu o seringa taiata la sfatul unei asistente,si cu mameloane de silicon) dar fara rezultate.Lapte nu era pt ca ea nu sugea,asa ca am luat decizia de ai prepara lapte praf,deoarece fetita slabise 300 de grame.In dimineata externarii,pe 29 dec 2007, o femeie,a intrat in salon cu intentia de a rapi un copil(ea fusese internata la spitalul 9 ,deoarece pierdu-se copilul);am intrat in panica,cand am vazut ca luase copilul unei mamicii,si vazand ca nu-l poate lua cu ea,a incercat sa sugrume fetita.A fost o experienta f urata,dar din cauza sperieturii pe care am trait-o in acel moment,mi s-a incarcat tricoul de lapte. Fetita acelei mamici a fost salvata.In sfarsit, am ajuns acasa,unde timp de 3 saptamani m-am chinuit sa trag lapte cu pompa,sa-i pun in biberon si sa-i dau fetitei sa manance.Dupa acele 3 saptamani,am spus gata,nu vrea o oblig,dar tot va fi alaptata la san.Asa am si facut,si fetita vazand ca nu are de ales,a acceptat sa pape direct de la san , dar nu pt mult timp .La varsta de 3 luni jumate,fetita nu se mai satura,semn ca numai aveam lapte suficient,asa ca ii dadeam surplus de lapte praf.Azi asa,maine asa…. fetita se obisnuise la biberon,si pt ca o dureau si gingiile(ii iesea un dintisor,dar care nu a apucat sa-i mai iasa deoarece s-a acoperit cu gingia si nu i-a mai iesit) nu am insistat sa pape la san;asa ca ajunsesem sa trag iar cu pompita si sa-i dau laptele din biberon……. dar asta pana la 4 luni jumate,deoarece numai aveam lapte deloc(din 2 in 2 zile trageam doar 60 ml,pt ca nu era mai mult).Astfel imi hraneam fetita doar cu lapte praf, mai tarziu a urmat mancarica si fetita mea a crescut . De azi intr-o luna face un anisor,a inceput sa mearga in picioare,rupe din cuvinte si are 4 dintisori.E o adevarata printesa cu ochi albastri. Mai jos va voi trimite o poza facuta in vara………………… va multumesc ca mi-ati citit povestea !