In fiecare tip de relatie, legatura dintre doua persoane poate avea entitati diferite si, in timp ce pe de o parte gazduieste sentimente precum dragostea si prietenia, pe de alta parte poate fi caracterizata de emotii care, daca nu sunt gestionate si intelese in profunzime, o pot compromite. In relatiile cu partenerul, de exemplu (dar apare si in familie, intre parinti si copii), poate fi traita gelozia, sentiment care, in dozele potrivite, exprima legatura cu partenerul si acel sentiment de exclusivitate simte fata de persoana iubita.
Gelozia poate deveni uneori patologica: cei care o experimenteaza simt ca relatia este in permanenta amenintata, traiesc cu indoiala infidelitatii si sunt adesea incapabili (chiar daca isi dau seama) sa o gestioneze intr-un mod sanatos, ceea ce duce la posesivitate .
Ce se intampla cand gelozia se transforma in posesivitate? Exista o diferenta intre gelozie si posesivitate ? Ce legaturi sunt susceptibile de posesie in psihologie?
Ce inseamna sa fii posesiv si sa fii o persoana posesiva?
RAE defineste posesivitatea ca fiind „dominanta si absorbanta in relatia cu o alta persoana sau alte persoane”.
Cu aceasta definitie clara, putem deja sa intelegem cum se comporta o persoana posesiva si cum traieste legatura cu alta. Posesivitatea , de fapt, este un termen care desemneaza o constelatie de comportamente care pot submina relatiile prin declansarea unor mecanisme de manipulare si control emotional , care pot duce la o relatie toxica.
De ce unul este posesiv sau posesiv? Care este diferenta dintre gelozie si posesivitate? Sa incepem prin a raspunde la aceasta ultima intrebare.
Diferenta dintre gelozie si posesivitate
Posesivitatea si gelozia par foarte asemanatoare. Ambele apar in cadrul relatiilor si pot fi legate de o nesiguranta subiacenta care o face pe persoana sa simta nevoia de a „a avea persoana doar pentru sine”.
Diferenta fundamentala dintre gelozie si posesivitate este ca, in timp ce primele sunt un sentiment, cele din urma reprezinta un set de comportamente care pot urma ideea (mai mult sau mai putin implicita) de a avea dreptul de a se impune in viata celeilalte persoane prin anihilarea. individualitatea si unicitatea ta. Comportamentul manipulativ si de control este, de fapt, una dintre principalele caracteristici ale posesivitatii.
Cum se comporta o persoana posesiva? Actioneaza condus de o manie pentru control care poate duce la manipulare emotionala, violenta psihologica (pe care o gasim, de exemplu, in bullying) la comportament agresiv si violenta fizica care poate avea consecinte tragice (cum ar fi violenta partenerului intim).
Posesivitatea narcisistului are si ele aceleasi elemente, folosite pentru a obtine „aprovizionarea narcisica” de care are nevoie. O persoana cu tulburare de personalitate narcisica, de fapt, din cauza lipsei de empatie, ii este greu sa se identifice cu sentimentele celorlalti si poate face pretentii care ajung sa limiteze libertatea celuilalt.
Cum sa stii daca este dragoste sau posesie?
Posesivitate: simptomele
Printre principalele caracteristici ale posesivitatii, si pe care le gasim si printre semnele iubirii posesive, se numara:
- Tendinta la controlul obsesiv (al telefonului, al conturilor sociale, al persoanelor cu care te intalnesti).
- Tendinta frecventa la accese de furie si agresivitate.
- Tendinta de a face obiectul iubirii sa se izoleze, distantandu-l de prieteni si cunostinte.
- Impunerea de programe sau comportamente specifice.
Aceste moduri de a actiona sunt, de obicei, alimentate de nesiguranta, teama de abandon si teama de respingere, care pot provoca ganduri si meditatii recurente si obsesive. Ca si in Othello al lui Shakespeare, consolarea nu este suficienta pentru a calma anxietatea unui cuplu posesiv indragostit:
„Marturiseste-ti cu loialitate pacatul. Pentru ca, chiar daca l-ai negat, si cu un juramant, punct cu punct, nu ai putea sa-ti calmezi sau sa distrugi acea convingere puternica a vinovatiei tale care ma face sa delir.”
Posesivitate: cauze posibile
De ce este o persoana posesiva? Ce se afla in spatele posesivitatii? Cauzele posesivitatii in dragoste si in alte relatii pot fi de alta natura. Trebuie luate in considerare contextul sociocultural si experientele de viata.
Radacinile posesivitatii pot fi gasite in copilarie: aparitia posesivitatii, in psihologie, este de obicei legata de tipul stilului de atasament.
Dupa cum ne invata psihologia copilului, atunci cand se traiesc experiente de la inceputul vietii in care ingrijitorii se comporta in moduri imprevizibile (in care nevoile copilului nu sunt luate in considerare sau satisfacute in mod fiabil), la varsta adulta se poate dezvolta un stil de atasament ambivalent.
Acest tip de atasament se caracterizeaza prin urmatoarele:
- idealizarea cuplului
- nevoia de simbioza si frica de singuratate
- dependenta de partener (dependenta emotionala)
- anxietate, gelozie, posesivitate si furie.
Acest lucru declanseaza un mecanism care transforma teama de a pierde o persoana draga intr-o legatura bazata pe limitari si concesii, un control obsesiv al vietii celuilalt dus prin diverse mijloace.
Cand parintii sunt posesivi
Tot in familie, asa cum am mentionat, este posibil sa existe un anumit grad de posesivitate, care poate provoca dinamici disfunctionale daca controlul vine de la tati sau mame posesive extrem de gelosi.
Parintii care sunt gelosi pe copiii lor, de fapt, daca nu traiesc acest sentiment intr-un mod sanatos, pot conditiona modul in care copilul isi va trai relatiile interpersonale, propunand un model relational care se va dezvolta pe controlul celuilalt. iar pe lipsa de empatie, in favoarea unei „mantuiri afective” personale cu totul iluzorii.
O mama prea posesiva, de exemplu, va avea tendinta de a fi geloasa pana la punctul de a se amesteca si a dirija chiar si alegerile personale ale propriilor copii (fie ca sunt legate de prietenie sau de relatii amoroase), deschizand astfel (inconstient) calea conflictelor familiale care pot aparea. la maturitate.
O iubire posesiva
Dupa cum am vazut, barbatul posesiv sau femeia posesiva in relatiile romantice tinde sa asume o atitudine de control, uneori de neincredere si manipulatoare, luptand impotriva propriei frici de abandon si a stimei de sine scazute.
Cu toate acestea, nu este intotdeauna usor sa recunoasteti (sau sa reactionati la) comportamentul provocat de gelozie si posesivitate in dragoste, mai ales cand vine vorba de primele experiente amoroase.
Un studiu efectuat asupra perceptiilor adolescentilor asupra relatiilor sanatoase si nesanatoase si a concluzionat ca „unii adolescenti au avut dificultati in intelegerea atributelor relatiei, inclusiv gelozia si posesivitatea, deoarece aceste comportamente pot fi percepute ca expresii ale unui puternic interes romantic”.
Deci, ce este iubirea posesiva? Este chiar vorba despre romantism? Doar ca nu este dragoste. Dragostea si posesivitatea nu pot coexista intr-o relatie sanatoasa.
Pare o afirmatie totusi, dar daca reflectam, daca posesivitatea se bazeaza pe dorinta de a trece peste nevoile, dorintele si cerintele partenerului, este clar ca iubirea posesiva nu poate fi numita iubire, deoarece ii lipseste recunoasterea individualitatii fiecare membru al cuplului.
Persoana posesiva indragostita va crede cu fermitate ca poate decide asupra libertatii celuilalt, impiedicandu-si partenerul sa-si exprime propria personalitate si sa ia propriile decizii, afectand treptat toate aspectele vietii lor, cum ar fi prieteniile, munca, gestionarea propriei. resursele (inclusiv cele financiare) si autonomia acestora.
Desi a fi posesiv in dragoste poate fi interpretat la inceput ca interes si daruire, ca pretuire a unicitatii celuilalt, incetul cu incetul risti sa te inchizi intr-o relatie exclusivista si sufocanta, alimentata de suspiciune, singuratate si anxietate.
Cronicile, chiar si cele mai recente, ne amintesc ca gelozia in dragoste este o panta alunecoasa din care exista riscul caderii in posesivitate patologica si forme de violenta din ce in ce mai intense. Episoadele de violenta psihologica impotriva femeilor (in special) au actionat pentru a le izola si devaloriza, crezand ca le pot poseda, nu sunt rare, din pacate si si astazi.
Posesivitate: cum sa o depasesti?
Este posibil sa se reduca posesivitatea partenerului? Cum sa vindecam posesivitatea cand noi suntem cei care actionam? In ambele cazuri, poate fi de sprijin sa vezi un profesionist in sanatate mintala.
Munca care poate fi facuta cu un psiholog poate ajuta persoana sa inteleaga motivele comportamentului posesiv, investigand cauzele mai profunde care l-au declansat. Terapeutul poate folosi diverse instrumente de diagnosticare.
In plus, un psiholog cu experienta poate indruma pacientul in construirea unui dialog cu partenerul sau rudele cu care a aparut problema, atat pentru a-l indruma asupra modului de a ajuta o persoana posesiva, cat si pentru a-l sprijini in redescoperirea ei insisi si in ascultarea nevoilor tale. .
In sfarsit, dorim sa subliniem ca daca suferim violenta psihologica sau fizica, daca simtim ca a venit momentul sa punem capat unei relatii care ne provoaca disconfort si disconfort, pe langa sprijinul unui psiholog, putem conta pe asociatii. care se ocupa de protejarea si protejarea celor care doresc sa iasa din relatii toxice.
