Poezii frumoase de dragoste – Povestea noastră
să mă ţii de mână iubito cât timp o să ne plimbăm în
pieţele unde vântul va împinge printre tarabele goale
mere tulpine uscate de flori ghemotoace de celofan
o să luăm cu noi o umbrelă veche de aprozar din care
câteva spiţe şubrede ne vor zgâria palmele şi o s-o hârşâim
de asfalt până ce
ajunşi în cinematograful părăsit ne vom aşeza
într-o lojă decolorată de unde o să privim liniştiţi
filmul destrămării scaunelor draperiilor pânzei albe
zâmbetele noastre se vor amesteca cu puful şi cu bucăţile
de material ridicate se vor auzi zgomote de parcă
cineva ar râcâi un perete ascuns în aer
ieşiţi afară ne vom plimba pe străzile mocirloase
până când împinşi de cineva nevăzut din interior
o să cădem printre oamenii înecaţi dându-ne drumul
la ţinerea de mână ne vom pierde fiind însă foarte aproape
unul de celălalt vom agoniza mult timp cu iluzia revederii
durerile de cap se vor transforma în micile valuri de la
suprafaţa apei ne vom întreba dacă a fost ceva real sau
doar am visat toată povestea noastră în starea de putreziciune
în care ne aflăm de fapt încă din naştere
o să sfârşim prin a ne rostogoli uşor în apă alături
de ceilalţi ca nişte buşteni
