omul pe pamant.aici aflam ce reprezinta si ce este omul
Omul este o adevărată baghetă magică, un intermediar între Pământ şi Cer. Acesta este şi motivul pentru care trebuie să intre în contact cu Cerul, prin gândurile, cuvintele, acţiunile sale, pentru a acţiona benefic pe Pământ.
Filosoful grec, Protagoras defineste sofistica drept arta de a duca oamenii. Problema morala s-a bucurat de un interes deosebit din partea lui Protagoras. El isi incepe cartea sa, „Despre zei”, cu urmatoarea propozitie: „Omul este masura tuturor lucrurilor: a celor ce sunt ca sunt, a celor ce nu sunt, ca nu sunt. Fiinta este identica cu ceea ce apare cuiva”.
Întreaga noastră existenţă este magie. Toate acţiunile noastre – gest, privire, cuvânt aparent banale, poartă în ele sentimentele şi gândurile noastre. Cînd avem gânduri şi sentimente negative, ne murdărim pe noi înşine şi tot ce ne înconjoară, iar, după legile universale, tot ceea ce produce asemenea efecte intră în categoria magiei negre. Însă tot ce este armonios, frumos şi luminos este magie albă. Cu gândurile noastre construim mereu ceva din substanţa nevăzută, care atrage puteri ce ne pot fi folositoare sau dăunătoare.
Omul, chiar dacă este lipsit de multe mijloace de existenţă, nu are dreptul să folosească gândul – acest dar divin pentru a obţine glorie, bani sau pentru a scăpa de duşmani, ci numai în scopuri divine, pentru a deveni mai înţelept, mai echilibrat sufleteşte cu el însuşi, printr-o muncă neîntreruptă de organizare interioară, de purificare, de autocontrol.
Asadar, are loc o trecere de la omul homeric, guvernat de zei si cu o morala bazata pe acceptarea destinului, la omul atenian, care isi asuma raspunderea actiunilor sale. Protagoras se aratase dispus sa predea cu prudenta bunele sfaturi cu privire la viata de familie si in cetate.
Filozofia aceasta e distructiva, ne spune religia. Si distruge si relatia omului cu Dumnezeu. Cum este posibil ca oamenii sa traiasca fara un ghid? Biblia insasi ne ofera citate impotriva: << Ieremia a spus: ” Stiu, Doamne, ca soarta omului nu este in puterea lui; nici nu sta in puterea omului, cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta? (10:23). Apostolul Pavel le-a spus cititorilor: ” intelegeti care este voia Domnului?
Omul este poate creatura cea mai acaparată de jocurile Mayei. Aceasta se întâmplă deoarece, privit în acord cu propria lui scară evolutivă, există în el ceva de piatră, ceva de plantă, ceva de animal şi ceva care îl defineşte ca om. De la pietre avem corpul a cărui constituţie materială nu diferă prin nimic de cea a pietrelor şi a pământului. De la plante avem posibilitatea vieţii şi a creşterii. Împreună cu animalele participăm la lumea sensibilă. Iar raţiunea apare ca propriu-zis umană, deşi este lipsită de perfecţiunea corpului, de vitalitate sau de emoţii; mentalul se află la mijlocul drumului de creştere, mintea este tânără, slabă în multe privinţe şi se lasă înşelată cu uşurinţă, căzând numaidecât în plasele iluziei.
În străfundul acestui om înlănţuit în iluzie geme surd o creatură slabă, mai neputincioasă chiar decât mintea tânără, înfumurată şi orgolioasă de propria-i putere. Este scânteia spiritului care se străduieşte să fie auzită. Este strămoşul care încearcă să înlăture vălul Mayei de pe ochii întunecaţi… Este firava scânteie a spiritului care, fără îndoială, în timp ce este închisă, are capacitatea tainică de a creşte şi de a deveni mai puternică decât toate falsele puteri. Este fragilul sunet care se va converti în bubuitul furtunii. “Este firicelul de apă care prevesteşte torentul”… Este omul.
