Obiceiuri de Craciun – Mos Craciun – Traditii de sarbatori
Sărbătoarea Naşterii Domnului este marcată de numeroase tradiţii. Începând din ajunul Crăciunului, uliţele satelor răsună de glasurile cetelor de colindători. Purtând costume tradiţionale şi traiste cât mai încăpătoare, aceştia merg din casă în casă, pentru a le ura oamenilor fericire şi prosperitate. Colindele sunt de două feluri: religioase şi laice. Subiectele celor religioase se referă de cele mai multe ori la Iisus Hristos. Pe de altă parte, colindele lumeşti au un caracter liric şi deseori sunt improvizate de colindători, în funcţie de gazda pentru care cântă .
Dl Mihai Chiperi, etnograf, spune că copii de până la 7-8 ani, umblă cu colindeţul în ajunul Crăciunului: “Colindeţ, colindeţ, daţi bomboane în coşuleţ”. Când înserează, încep să umble pe la case şi cetele de colindători adulţi. Cei maturi umblă cu colinde foarte vechi. În partea de sud a Basarabiei se umblă chiar cu colindul precreştin laic, de gospodar, de casă, de prunc, de fată, de flăcău, de logodiţi.
De la Crăciun şi până la Bobotează colindătorii umblă cu steaua, care vesteşte Naşterea lui Iisus.
În unele locuri se întâlneşte cântarea religioasă numită “Vecleem”, sau “Irozii”, o dramă religioasă care înfăţişează misterul Naşterii Domnului în toate fazele sale. Pe lângă aspectul religios al colindelor, în timp a evoluat şi partea laică a acestei tradiţii. În unele locuri este obiceiul ca flăcăii să umble cu Capra, Ursul sau Cocostârcul. În aceste jocuri sunt practicate măştile confecţionate din piei sau blană de animale şi sunt ironizate personajele rele. Cu această ocazie, gazda împarte colindătorilor covrigi, nuci, mere şi colăcei, pe care gospodinele le frământă din timp cu prilejul Crăciunului.
Două elemente nelipsite din perioada sărbătorilor de iarnă sunt Moş Crăciun şi pomul de Crăciun.
Pentru bănăţenii vestea despre Naşterea Domnului este adusă printr-un ritual aparte – Colindatul cu căluţul. În satele maramureşene după slujba de la biserică localnicii ies să vadă jocul moşilor. După ce au colindat toată noaptea de ajun, copiii şi feciorii îşi iau bicele din chui, se maschează şi ies pe uliţele satului. Nimeni dintre cei nimeriţi în cale nu scapă fără să fie croit cât de puţin de biciul moşililor. În termen de trei zile, moşii nu iartă pe nimeni. Cu toate aceste, nimeni nu se supără, înţelegând că este vorba doar de un joc, sau un obicei nevinovat.
În satele bănăţene, înainte de lăsarea serii, feciori se adună pe uliţa mare, unde formează alaiul pentru colindatul, sau mersul cu căluţul, dintre care trei sunt magii de la răsărit, iar alţi trei sunt oştenii lui Irod. Alaiul merge la fetele nemăritate, care vor să se mărite. Tinerii primesc în dar colaci, pălincă şi prăjituri. Ei au datoria să-i înveţe şi pe cei mici obiceiul căluţului, pentru ca tradiţia să fie dusă mai departe.
Şi în Basrarbia oamenii sunt în aşteptarea marelui dar – Naşterea Domnului. În zilele din ajun şi după Crăciun, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor, în oraşe şi sate răsună glasurile colindătorilor. Casele sunt făcute lună, brazii sunt împodobiţi, iar gospodinele îşi răsfaţă familiile cu bucate speciale.
