Mos Craciun … e adevarat !
Dragi copii, vreau să vă spun
O păţanie ciudată,
Nu încep cu-a fost odată….
S-a-ntâmplat azi, în ajun,
Şi-am gândit că-i oportun….
E-o poveste-adevărată,
Ce atestă înc-o dată
Că există Moş Crăciun :
Coborând cu-n lift, mai mare,
Fi’nd la un hotel cazat
Să n-ajungă-ntârziat
Moşu’ pe la fiecare,
A zărit, fără să vrea (?!)
Pe podea, şezând ca mută,
O hârtie…..de o sută,
Nou nouţă, mirosea (!)…
Tot în lift, privind în jos,
Mai era şi-un avocat,
Drept, cinstit, sărac uscat,
Îmbrăcat nicicum fălos,
Şi-o muiere,-aşa tăcutăăă,
Văduvă, fără păcat,
Cu un gând mereu curat,
Sfântă…pe aceeaşi rută,
Iar în colţ, privind pe şest,
Şi-un sergent, cu multe clase,
Incorupt până la oase,
Poliţai foarte onest ;
Şi în liniştea acută,
Coborând încetişor
Într-acel elevator,
Priveau toţi patru la sută,
Până jos, în hol, se ştie,
Când în lift n-a mai rămas,
Luând-o toţi frumos la pas,
Nicio urmă de hârtie (!)……
Dar, minune, dragii mei !
Cine credeţi c-a predat
La recepţie pe dat’
Suta, din câţi fură ei ?!
Moş Crăcuin ! E-adevărat !
Ceilalţi trei, de v-am vorbit,
Nicicând nu s-a auzit
Să fi existat vreodat’ !
Valeriu Cercel
