Istoria este disciplina care studiaza evenimentele care au avut loc in omenire de la inventarea scrisului. Cauta sa raspunda la intrebari despre evenimente care s-au intamplat in trecut pentru a intelege cum, cand si de ce s-au intamplat.
Este o stiinta sociala care are propriile metode si modalitati de investigare, clasificare, organizare, verificare si interpretare a diferitelor tipuri de date.
Aceste date pot consta in documente scrise cu sute de ani in urma sau pot implica informatii mult mai recente disponibile pe internet.
Meseria de istoric combina cercetarea stiintifica cu munca pe care o fac detectivii de politie. Istoricul cauta indicii si dovezi si pe baza acestora incearca sa reconstituie evenimentele petrecute in trecut.
Istoria acopera doar evenimentele care implica oameni de cand exista scrisul, deoarece abia din acel moment exista inregistrari sigure care povestesc aceste evenimente.
Setul de evenimente care au avut loc speciei umane inainte de a scrie se numeste preistorie .
Pentru ce este istoria?
Unul dintre motivele pentru care multor oameni le displace sau considera ca istoria este plictisitoare este ca nu inteleg pentru ce este. Faptul este ca istoria ne ofera o perspectiva mai larga asupra multor probleme care ne afecteaza astazi.
De fapt, majoritatea problemelor societatilor de astazi palid in comparatie cu alte vremuri.
Compararea prezentului cu trecutul ne poate oferi un sentiment de speranta, ne poate incuraja sa luptam pentru ceva, sa gasim inspiratie in oamenii grozavi care au modelat viitorul in care traim acum.
Aceasta inseamna ca istoria nu ne permite doar sa invatam din greselile noastre, ci si din succesele noastre.
Cum se construieste istoria?
Dupa cum am mentionat la inceput, constructia povestii este foarte asemanatoare cu modul in care un detectiv rezolva o crima sau un caz.
De asemenea, seamana cu modul in care un om de stiinta investigheaza un fenomen de interes. De fapt, sa ne amintim ca istoria este o stiinta sociala, iar ca stiinta se bazeaza pe aplicarea metodei stiintifice pentru a afla adevarul despre ceea ce studiaza.
In continuare, vom explora in linii mari etapele cercetarii istorice.
Alegerea temei de studiu
Istoria umanitatii este rezultatul muncii colective a mii de istorici care s-au dedicat colectarii, organizarii, inregistrarii si interpretarii informatiilor disponibile de-a lungul secolelor.
Este imposibil ca aceeasi persoana sa incerce sa studieze toata istoria, asa ca fiecare istoric se concentreaza, in general, pe un set redus de subiecte de interes, pentru a-si aduce contributia pentru dezvoltarea acestui domeniu de cunoastere.
Odata selectat subiectul, incepe investigatia. Acest lucru se face de obicei in doua moduri diferite.
Unii istorici incep cu o ipoteza
Primul pas in construirea povestii incepe in multe cazuri cu o ipoteza. Aceasta consta intr-o idee pe care o are istoricul despre cum s-au intamplat lucrurile in trecut.
Pe baza acestei ipoteze, istoricul va incepe apoi sa caute dovezi care sa o sustina sau sa o contrazica.
Daca obtineti o multime de dovezi impotriva ipotezei, atunci o puteti reformula pentru a o face mai realista.
Este asemanator cu cand ai un suspect intr-un caz politiei. Odata depistat suspectul, ancheta are ca scop gasirea de probe pro sau contra implicarii lui, iar daca nu le gasesc, aceasta este inlaturata si este cercetat un alt suspect.
In multe privinte, ipoteza istoricului stabileste cum si unde ar trebui sa caute istoricul informatii.
De exemplu, daca un istoric care cauta informatii despre locul unde se afla o nava antica emite ipoteza ca aceasta a acostat intr-un port din Republica Dominicana in anul 1615, atunci ar merge in mod natural in Republica Dominicana pentru a cauta inregistrari portuare la acele date.
Alti istorici pleaca de la o tema si se lasa dusi de cap
Uneori se intampla ca un istoric sa descopere accidental un personaj pe care nu l-a cunoscut inainte, dar care i se pare interesant. Apoi incepe sa investigheze viata personajului respectiv pentru a vedea ce alte lucruri interesante descopera despre el.
In acest caz, nu exista o ipoteza initiala care sa dirijeze ancheta. Totusi, aceasta nu inseamna ca acelasi istoric nu poate ridica o ipoteza mai tarziu. De fapt, este cea mai comuna.
Adunarea dovezilor istorice
Construirea istoriei necesita dovezi care sa justifice argumentele aduse de istoric. In acest sens, exista doua tipuri de surse sau dovezi pe care istoricul le poate folosi:
- Surse primare
- Surse secundare
Surse primare
Dovezile primare constau in cele care au legatura directa cu faptele si care au fost generate in aceeasi perioada in care au avut loc. Cateva exemple de surse primare sunt:
- Jurnalele personajelor istorice.
- Obiecte fizice precum arme, imbracaminte, bijuterii, unelte etc.
- Decupaje de presa.
- Scrisori sau corespondenta publica sau privata.
- Documente oficiale, cum ar fi actele de nastere, casatorie sau deces.
- Tablouri si fotografii.
- Material audiovizual, cum ar fi inregistrari audio si/sau video.
- Marturii orale ale martorilor directi.
- Harti.
- Cladiri sau constructii istorice etc.
Dovezile primare sunt intotdeauna cele mai valoroase. Cu toate acestea, cu cat perioada istoriei studiata este mai veche, cu atat este mai dificil sa se gaseasca dovezi primare.
De exemplu, este imposibil sa obtineti fotografii ale descoperirii Americii de catre Cristofor Columb, deoarece camerele de luat vederi nu existau in acel moment.
De asemenea, nu putem realiza un interviu cu un supravietuitor al razboaielor napoleoniene, deoarece toti cei implicati au murit deja.
Surse secundare
Sursele secundare reprezinta dovezi care apar dupa timpul studiat.
De exemplu, daca folosim ca dovada o traducere facuta in secolul al XVII-lea a unei scrisori scrise in secolul al XV-lea, folosim o sursa secundara. Sursa principala ar fi scrisoarea originala din secolul al XV-lea.
De asemenea, exemple de surse secundare sunt cartile scrise de alti istorici, reviste si chiar informatiile pe care le obtinem din paginile web.
Interpretarea probelor
Istoria nu inseamna doar strangerea de informatii. De asemenea, istoricii incearca sa interpreteze dovezile si sa construiasca o relatare a evenimentelor care sa reflecte ceea ce ar fi putut motiva oamenii in trecut.
Acest lucru necesita o idee clara a contextului in care au avut loc evenimentele si nu doar evenimentele in sine.
Povestea este in continua schimbare
Este important de clarificat faptul ca, in ciuda faptului ca exista linii directoare generale cu privire la modul de cercetare si de scris despre istoria umanitatii, fiecare istoric al fiecarei generatii o face intr-un mod diferit.
In consecinta, istoria trecutului se schimba de la o generatie la alta, deoarece istoricii dintr-o generatie pot pune diferite intrebari despre trecut si pot gasi argumente diferite pentru a explica dovezile.
