Etapele varstei – esti nervos de la o etapa la alta

Etapele varstei – esti nervos de la o etapa la alta

Climacteriul este legat de complexul de fenomene care se intrică o dată cu încetarea activităţii ovariene şi, ca şi alte fenomene, nu este un moment, ci o etapă in viaţa femeii, care se instalează de regulă după vârsta de 45 de ani.perioadele-varstei-esti-nervos-de-la-o-etapa-la-alta

Această perioadă de trecere se însoţeşte de un dezechilibru neuro-hormonal şi psihologic, care poate fi exagerat de unele condiţii de mediu.

Menopauza se caracterizează din punct de vedere psihic prin creşterea emotivităţii şi a iritabilităţii, printr-o atitudine mai susceptibilă, de obicei cu o notă depresivă.

Comportamentul familial poate să se modifice printr-o atitudine hiper-autoritară, în care gelozia se manifestă adesea nejustificat, ca şi unele manifestări ipohondriace.

Ca şi femeia, bărbatul străbate i
n jurul vârstei de 50 de ani o perioadă de scădere a funcţiilor genitale şi anume o scădere a potentei sexuale.

Irascibilitatea, anxietatea nemotivată, scăderea interesului pentru acţiuni care altădată îl pasionau, chiar schimbarea întregului comportament caracterizează în unele cazuri această vârstă critică a bolnavului.

În această perioadă bărbaţii devin mai morocănoşi, sâcâitori, nemulţumiţi, deprimaţi, lipsiţi de simţul umorului pe care altădată îl aveau, preocupaţi îndeosebi de starea de sănătate, care adesea este de fapt foarte bună.

Toate aceste fenomene care apar atât la femeie, cât şi la bărbat, deşi constituie un impas psihologic, nu sunt boli în sine şi pot fi atenuate prin măsuri de psihoigienă simple, în care un rol foarte important îl are familia.

Vârsta a 3-a este un nou impas psihologic, provocat nu numai de scăderea potenţialului fiziologic al individului, ci şi de pierderea unor legături care funcţionau până in acel moment. Dezangajarea profesională, dezoficializarea restrâng mult câmpul relaţiilor sociale.

Tendinţele centrifuge ale familiei, restrângerea capacităţii de coordonare control şi ajutor din partea părinţilor pentru tineri este resimţită adesea, dureros.

Creşterea tendinţelor „criticiste”, reprezentând nu atât o critică fără discernământ cu exagerarea laturilor negative, cât şi o ultimă încercare de ancorare a valorilor „vechi şi trainice” printre care subiectul şi-a deformat existenţa, face ca relaţia cu familia să devină mai neplăcută pentru cei tineri şi să slăbească în profunzime.

Faptul acesta este resimţit dureros prin sentimente de inutilitate şi abandon sau chiar refugiul în boală al bătrânului.

Dispariţia unuia din partenerii cuplului, lucru mai frecvent la această vârstă, are de asemenea consecinţe negative deosebite.

Preîntâmpinarea crizei provocată de ieşirea la pensie, de întreţinere, nu este deloc imposibilă şi se poate face prin pregătirea acestor schimbări, prin redimensionarea intereselor şi preocupărilor care trebuie să fie la vârsta a treia petrecerea agreabilă a timpului liber, activităţi culturale, socio-obşteşti, încercându-se obţinerea unui număr cât mai mare de relaţii sociale, precum şi o punere în valoare majoră a tuturor resurselor restante de inteligenţă şi aptitudini, ca şi a experienţei de care dispune vârstnicul.

Atitudinea înţelegătoare din partea familiei este totdeauna o condiţie a reuşitei ca aceste crize să nu se transforme in suferinţă.

Impasuri psihologice, „crize” pot să apară nu numai la vârstele sau în perioadele arătate, ci la orice vârstă, fiind totdeauna o dizarmonizare între cerinţele societăţii şi posibilităţile individului de a răspunde acestora.

Cu caracter tranzitoriu, „crizele” au un rol dinamogen şi adaptativ, provocând rearmonizarea. Rolul familiei şi al grupului în depăşirea unor perioade de criză va fi totdeauna mai important decât cel al medicului, sprijinul sufletesc fiind remediul major.

Related Articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Ultimele articole