Doi indragostiti

Doi indragostiti

Nu stiu pe cate dintre noi ne preocupa constient pastrarea unui echilibru intre propria libertate si soliditatea unui cuplu, dar cu siguranta am vazut multe dintre cunostintele mele, amice sau colege, renuntand la felul lor de a fi de dragul barbatului cu care incepusera odoi-indragostiti relatie.

Initial, in cercul nostru de prietene ne-am scandalizat. Cum e posibil tu, care scriai poezii pana noaptea tarziu, iti faceai planuri pentru un al treilea volum care iti deschidea intrarea in Uniunea Scriitorilor, acum sa fugi de la serviciu acasa si sa incalzesti mancarea pentru a nu pierde niciun moment din timpul liber al iubitului tau? Atunci cand prietena noastra ni s-a plans ca nu mai are timp liber (de fapt ne dadusem cu toate seama ca cercanele nu erau cauzate de lentilele de contact) si ca nu i se pare corect sa spele doar ea vasele, atunci am intervenit vehemente. Ii povesteam, pesimiste, ca prietenul ei va ajunge sa o considere o a doua mama, ea nu va mai avea deloc timp sa se ingrijeasca, sa isi permita placerile personale si ca va realiza peste ceva timp ca a tacut in loc sa construiasca relatia pe care o merita.

Intre timp lucrurile s-au mai asezat, dupa ce si-a luat inima in dinti si i-a spus iubitului ce o deranja. I-am spus lui Ligie ca eu imi voi da seama daca relatia de iubire ii este benefica si daca va continua sa fie cea mai ingrijita, singura ireprosabil imbracata, poate, dintre noi toate. Ligie are in continuare cele mai frumoase unghii din tot biroul, face mereu planuri de calatorie si de vacante, e vesela si sugubeata. E indragostita. N-am mai auzit-o spunand nimic de poezii, nu ne-a mai dedicat nici una, dar banuiesc ca este mult mai greu sa scrii atunci cand esti fericita. Ai vrea mai degraba sa iti traiesti viata, decat sa te ascunzi in versuri…

Stiu ca pentru unele dintre voi e condamnabil ce zic acum, dar eu asa gandesc: nu pot renunta la mine, la preocuparile mele, la interesele sau pasiunile mele, la felul meu de a fi sau la prieteniile mele pentru un barbat. In teorie suna radical, in practica lucrurile sunt mai nuantate: am renuntat la fumat (era nociv, oricum!) pentru ca partenerul meu nu fumeaza, am inceput sa apreciez gastronomia si sa imi placa sa fac madeleine (de unde preferam bucuroasa sa mor de foame si sa strang bani pentru sandalute), am invatat sa ma relaxez, iar eu eram domnisoara val-vartej!

Am avut, poate, norocul sa evoluez impreuna cu aceasta relatie, sa ne formam unul pe celalalt, am avut taria sa imi sustin punctele de vedere, sa plang imbufnata si sa bat din picior atunci cand nu vroiam sa renunt, am avut inspiratia sa merg pe mana mea. Intotdeauna am stiut ce vreau, mi-am urmat principiile si cred ca ne-am construit o relatie frumoasa respectandu-ne unul pe celalalt.

Related Articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Ultimele articole