Diferenta de varsta conteaza intr-o relatie-diferenta de varsta-varsta intr-o relatie

Diferenta de varsta conteaza intr-o relatie

Se spune ca dragostea nu are varsta; insa trecand pe planul mai practic al relatiilor propriu-zise, cei doi implicati au fiecare varsta si experientele lor.
Statistic vorbind, se pare ca relatiile in care barbatul este mult mai in varsta decat femeia au sanse mai mici de supravieture decat cele intre parteneri de aproximativ aceeasi varsta sau in care femeia e mai matura. Varsta, educatia, personalitatea – toate isi spun cuvantul atunci cand ne formam impresii sau ne exprimam punctele de vedere. Si intr-o relatie, atunci cand punctele de vedere sunt diferite in prea multe privinte, e calea aproape sigura spre sfarsit.

“Eu nu cred in relatii in care diferenta de varsta e prea mare. Am trecut timp de 4 zile prin asa ceva si nu mi-a placut. Am o prietena casatorita cu un tip cu 13 ani mai mare ca ea. S-au cunoscut cand ea avea 18 ani si abia venise in Bucuresti la facultate. Ea era un copil, inca habar nu avea cine e si ce vrea de la viata, el era un barbat in toata puterea cuvantului, cu un divort in spate si un copil. Sunt impreuna de 8 ani si s-au casatorit, sunt fericiti sau cel putin asa par – insa eu sunt convinsa ca ea ar fi fost cu totul alta persoana daca nu l-ar fi intalnit pe el. El e mai in varsta, destul de autoritar, am senzatia ca i-a impus punctele lui de vedere intr-un moment in care ea era prea tanara si dezorientata sa stie ca poate sa aiba si propriile pareri. Eu cred ca bine e sa fii langa cineva de varsta ta, mai ales in tinerete, sa inveti si sa experimentezi, nu sa preiei personalitatea si experienta altcuiva.”
“Nu stiu altele cum sunt, dar mie nu-mi plac baietii de varsta mea. Un barbat matur e altfel, se poarta altfel, e mai politicos, stie sa vorbeasca, stie cum sa se comporte cu o femeie… Am avut multe relatii, de la prieteni cu cateva luni mai tineri pana la actualul meu logodnic, care-i cu 10 ani mai mare, si pot spune ca dintre toti, cu el m-am potrivit cel mai bine, desi in grupul lui de amici la inceput am fost privita un pic suspect. Poate e vorba numai de felul meu de-a fi, poate el e altfel… nu stiu. Cert e ca sunt un sustinator al relatiilor cu barbati ceva mai mari. Nu degeaba se spune ca fetele se maturizeaza mai repede!”
O luna, un an, cinci ani, zece ani ce diferenta de varsta poate fi considerata acceptabila intr-o relatie (la urma urmei in orice cuplu exista un decalaj cronologic) si cand devine aceasta o problema? Daca ar fi sa jucam sah mat dintr-o singura miscare am spune doar atat: o relatie are sanse de reusita cand se acorda mai multa atentie asemanarilor decat diferentelor.
Cu alte cuvinte, atunci cand cei doi ajung sa pretuiasca atat de mult ceea ce au in comun incat deosebirile dintre ei nu numai ca devin torelabile dar chiar ii ajuta sa se cunoasca si sa comunice mai bine. (Atentie deci: nu incercati sa stergeti diferentele; mai intelept este sa le acceptati si sa va folositi de ele in asa fel incat sa puteti construi ceva impreuna). De regula, cand ambii parteneri sunt suficient de maturi si de echilibrati in plan afectiv, pentru a stabili o comunicare de tip adult-adult, diferenta lor de varsta nu creeaza dificultati. Inseamna ca ei se accepta reciproc asa cum sunt si decid sa se bucure cat mai mult de ceea ce ii uneste. Tendinta de a pune impasul unei relatii pe seama incompatibilitatii legate de varsta ascunde cel mai frecvent o configuratie gresita a legaturii in sine. Aceste cupluri functioneaza asimetric, dupa modelul parinte-copil, intre parteneri dezvoltandu-se o relatie de dependenta, care in timp devine tensionata, plina de insatisfactii si resentimente.
In loc sa-i uneasca tocmai autonomia pe care si-o recunosc unul altuia, cei doi sunt legati prin incapacitatea de a-si rezolva propriile conflicte, de a-si gasi centrul de greutate in sine. In astfel de relatii, unul da si celalalt primeste, iar dragostea este inlocuita de jocurile diabolice ale puterii. De multe ori, partenerul mai varstnic isi aroga in numele experientei acumulate in timp dreptul de a-l dirija si controla pe celalalt; el stie ce e bine si ce e rau, are intotdeauna dreptate (si dreptul de a hotari pentru amandoi) incat orice incercare de a-i opune rezistenta esueaza. Pentru aceste persoane, indragostite de propria putere, este indispensabil sa stie ca ceilalti au nevoie de ele si ca nu le este constestata autoritatea. De aceea, isi aleg ca parteneri de viata indivizi mai tineri, vulnerabili, care nu se descurca singuri si fata de care pot sa-si exercite dominatia. La randul sau, partenerul „slab” este multumit ca a gasit pe cineva dispus „sa-l duca in spate”, complacandu-se intr-o atitudine pasiva si obedienta.
Un scenariu relativ curent este urmatorul: El mai „copt” s-a obisnuit sa fie stapanul care dispune dupa propria vrere de cei din jur. Ca sa-si confirme puterea si sa creasca in propriii ochi, se ataseaza de o femeie imatura, cu o stima de sine foarte scazuta, aflata ea insasi in cautarea unui „parinte” ocrotitor. Convinsa ca nu s-ar fi descurcat singura, Ea se felicita ca a intalnit in sfarsit „salvatorul” care sa-i poarte de grija. Dupa un timp insa, va descoperi ca pretul acestei alegeri este un control nemasurat din partea sotului, ce o trateaza intotdeauna ca pe un copil, si deci pierderea oricarei sanse de a evolua. Relatia lor nu decurge ca intre doi adulti de varste diferite, capabili de a se intelege si respecta reciproc, ci este conditionata de supunere, de asimetria rolurilor in cuplu. Este evident ca esecul relationarii a facut vizibila diferenta de varsta si nu invers. Cand exista sentimente puternice si dorinta de a-l intalni pe celalalt in unicitatea sa, cativa ani in plus sau in minus nu conteaza. Inainte de orice, batranul Cronos respecta relatiile autentice!