declaratii de dragoste pentru persoana iubita

declaratii de dragoste pentru persoana iubita

• „O data te-am vãzut
   Si-am stat incremenit
   Si crudã a fost durerea
   Cu care te-am iubit.
   Te vãd a doua oara
   Si stau, si mã gândesc
   Dacã tin la tine, dacã te iubesc.”
• „Ti-am scris o scrisoare cu picãturi de ploaie iar cu vântul ti-am soptit-o. Am chemat vântul si i-am spus sã te mângâie; am adus pãsãrile si le-am pus sã-ti cante. Am inflorit copacii pentru tine si am topit zãpada. Iubitule, dacã incã nu ti-ai dat seama, sã stii cã eu sunt primavara si, si… Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!”
• „Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul. Si în fiecare zi mi-am adus aminte de „spinii” pe care acestia îi aveau. Dar la vederea frumusetii lor, am uitat de fiecare data… Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l urâtisera înca si puritatea lui s-a oglindit în viata mea… Am cules apoi un trandafir rosu, fara de care gradina mea n-ar mai fi ramas aceeasi. Atunci am inteles ce înseamna „iubirea” si tot atunci… l-am întâlnit pe „el”… Fara sa vreau, am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una câte una în mâna-mi cazuta în cautarea dragostei „lui” zadarnice… Am simtit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cadea una câte una, ca fiind lacrimile mele… Am cautat în zadar sa gasesc în imensa „gradina” orice alt trandafir, pentru ca toti se uscasera. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care înca nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartirea noastra… Acum „gradina” este goala si vântul „alearga” de la un capât la altul pentru a da fila cu fila viata mea si pentru a „matura” petalele cazute…”
• „Când seara se lasa si toate zgomotele au „adormit”, tacerea fermecatoare a noptii te va face a-mi acorda putin din timpul tau, pentru a da atentie micutelor mele rânduri. De fiecare data adorm cu tine în gând, ma scol cu tine-n gând, manânc cu tine în gând. Dumnezeule! Ce se intâmpla cu mine?! Oare asta înseamna sa iubesti cu adevarat?!… Daca ai sti ce greu îmi este fara tine, poate ca intr-o zi, voi putea sa îti rostesc aceste cuvinte in fata… Acum în inima mea este un loc aparte pentru tine, un loc pe care ai reusit sa-l cuceresti si sa-l stapânesti… Astazi când tu, rezemata, vei citi aceste rânduri; eu ma voi gândi, îmi voi imagina cum ar fi fost sa fim impreuna. Nu vreau sa-ti spun decât ca îmi este foarte greu sa trec peste zilele astea când toata lumea va fi împreuna si noi, nu…”
• „M-am trezit într-o dimineata cu presimtirea ca ceva se va întâmpla în acea zi. Si a fost ceva minunat. Te- am zarit pentru o clipa, dar ai disparut… Dar a fost de ajuns pentru a ma îndragosti… Si de atunci am dorit mereu sa te zaresc,… dar pentru a-ti vorbi, nu aveam înca acel curaj. Doream sa te cunosc, sa ma cunosti. Astfel am aflat cum te numesti si imaginatia si firea mea nebuna au luat-o razna. Am prins curaj si ti-am vorbit, dar erai atât de distant si totusi… atitudinea ta nu m-a descurajat. Esti înca prezent în visele mele si cred ca este de ajuns. N-as vrea sa ajungi totusi sa ma cunosti, de frica unor deziluzii. Este de ajuns sa stii ca undeva, acolo, nu prea departe, este cineva pentru care reprezinti tot ce e frumos…”
• „Numai Dumnezeu a putut inventa aceasta iubire. Ceva asemanator am visat o data, dar nu era la fel, pentru ca în vis portile cerului sunt deschise pentru mine. Mi-am dat seama târziu ca viata merita traita, dar niciodata nu-i târziu sa te iubesc, sa îti dovedesc ca TE IUBESC. A fost de-ajuns doar o privire, atunci când noi ne-am întâlnit si parca ne stiam de-o viata si inimile-au tresarit. Iar tu de mâna m-ai cuprins, si eu stiam ca-ncepe-un vis din care amândoi n-am vrea nicicând ca sa mai fim treziti.
  Iti multumesc tie iubire pentru dragostea ta…
  Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta poveste de dragoste!”
• „Sunt o picatura de ploaie strivita între pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gând hoinar, ratacit în parul tau, roua diminetii târzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta în clepsidra fara de sfârsit. Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii îngândurata între degete! Sunt raza de soare care îti mângâie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti înainte de a visa si primul tau gând… Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zâmbetul tau ma îmbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau… sfârsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si… durere… Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa îmi zâmbesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata… Si ce altceva as mai putea sa îti ofer decât doi ochi caprui, frumosi si un zâmbet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi!”
• „Cu ochii în lacrimi caut spre cer, si implor alinare divina, e ziua în care altarele cad si nu mai exista lumina. Prin labirintul noptii merg, dar nu exista scapare; spre lumina firava alerg si totul în calea mea moare… Ma simt ca un înger murdar un înger cu aripi taiate cersind iertarea în zadar… în fata usilor inimii tale ferecate!Viata e frumoasa când esti alaturi de mine, viata e frumoasa când ploua afara si e cald în casa când îmi soptesti ca ma iubesti si simt cu drag ca tu nu îmi lipsesti…”
• „In miez de iarna, un gând singuratic, ma face sa încep câteva rânduri… Cum as putea sa îti demonstrez ca CONTEZI pentru mine, cum as putea sa te fac sa îmi acorzi macar o clipa din pretiosul tau timp… o clipa care ar însemna o vesnicie pentru mine… Este miez de noapte si doua inimi singuratice îsi dau pentru prima oara „mâna” pentru a forma ceva atât de frumos, ceva numit DRAGOSTE! Seara se lasa si odata cu ea gândurile mele se îndreapta catre cineva pentru care eu exist… Acel cineva esti tu iubirea mea, esti tot ceea ce conteaza pentru mine… esti TU”
• „Vântul imi fura o lacrima,… e lumina trecutului, iar ochii tai ca doua licariri de stele… caldura mâinilor… O clipa si apoi, nu mai conteaza… Stau întins pe malul marii si adierea vântului ma face sa simt vibratia dragostei ce ne leaga… Strigatul inimii tale se aude în departari… ma cheama la ea… Marea îngâna cuvintele tale rostite odata, care acum s-au dispersat în negura uitarii… In noaptea asta, te simt un pic mai aproape de mine… Luna rotunda sta de veghe, vegheaza la dragostea noastra… si îmi sopteste ca si tu ma iubesti tot atât cât te iubesc si eu… Vântul bate, primii fulgi de nea îmi mângâie fata, ma simt tot mai slabit când te stiu departe de mine… Luna ingâna si ea cuvinte magice, parca rupte de realitate, cuvinte ce se regasesc parca în adâncul sufletului meu… Fara tine ma simt pe un drum fara sfârsit,… Un drum care parca nu se mai termina niciodata… Incerc sa merg mai departe, dar totul mi se pare un abis… în care ma tot afund si oricât as incerca sa ma înalt, simt ca nu mai am scapare…”