declaratii de dragoste pentru iubirea vietii tale
„De multe ori mi s-a întâmplat sá stau si sá astept acea persoaná pentru care…
Sá pot striga în gura mare: Te iubesc, te doresc, te astept!
Anii au trecut întruna, iar eu m-am sáturat sá tot astept…
Si mi-am dat seama cá nu este bine trebuie sá caut si sá sper!
Am cáutat în zadar, iar anii au trecut, am alergat si am obosit,
Dupá câte inimi am fugit, prea multe inimi am ránit…
Dar cu acea persoaná nu m-am întâlnit, dar nici n-o mai caut cá mult am suferit!”
„Voi încerca sá trec peste bariera ce tu ai pus-o între noi… prin a jura cu-napoi la mine nu vei mai privi… dintr-un motiv pe care doar tu îl stii. Voi mai încerca pentru a nu stiu câta oará, chiar dacá risc cá poate o sá doará… am sá îti spun cu zâmbetul pe buze… am în cercat sá stii… cá nu ai nici o scuzá… voi încerca apoi sá-mi vád de viatá cu ochii privind decât în fatá si de-ar fi sá vii din nou în a lor razá, am sá-ti amintesc cá nu ai nici o scuzá…!”
„Dragostea mea,
Simt cã orele care mã tin departe de tine sunt veacuri, fiecare secundã o resimt reverberând în inima mea rãpusã si renãscândã. Mã trezesc si adorm în fiecare zi numai cu gândul la tine si dorul pe care îl simt în pieptu-mi se zbate neîncetat precum argintul viu. Pare de necrezut, însã mi-e dor de tine chiar si atunci când te strâng în brate, ca si cum aceste corpuri fizice ar sta ca barierã în calea fuziunii noastre extatice. Te simt cu intensitate chiar dacã esti plecatã si sufletul meu trãieste la unison cu tine toate bucuriile si toate întristãrile tale, oriunde te-ar cuprinde ele.
Tin strâns lângã piept hainele tale, într-un strigãt mut care te vrea lângã ele. Mã gândesc la mine, la cel care eram si de care nu mai îmi pasã, toate egoismele mele mãrunte parcã s-au spulberat definitiv din calea iubirii pe care mi-ai dãruit-o. Nu mai sunt omul care eram si am senzatia cã am devenit un fel de zeu, ridicat în slavã de intensitatea iubirii dintre noi.
Fiecare minut în care suntem împreunã mi se pare a contine toatã viata-mi cu întregul ei sens. Clipele de iubire sunt atât de lungi si în acelasi timp atât de scurte… Uneori as vrea sã îti pot fi pandantiv pentru a mã cuibãri permanent lângã inima ta…
Iubirea inimii mele, vino în bratele mele, primeste nepretuita fericire pe care Dumnezeu, prin marea sa gratie, ne-a dãruit-o! Te iubesc nesfârsit!”
„Toamna din mine
E toamná. Toamná cálcatá în picioare de nestatornicia vremii. Covoare de frunze grábite pe caldarâm de pasi strânsi si grábiti…
E toamná, si-n toamná a murit iubirea noastrá. Copacul amintirilor îsi scuturá încet frunzele.
Ce minune te va aduce din nou lângá mine? Voi mai simti vreodatá trupul táu cald lângá al meu? Voi mai simti privirea ta mângâindu-má si buzele tale sárutându-má?
Toamna credintelor, toamna deznâdejdiilor, a pustiirilor si-a pribegirilor a trecut peste noi si din ruinele ei am rásárit: eu-fárá tine si tu-fárá mine .
Ascultá viforul… e disperarea mea ce strigá în pustiu. Priveste furtunile de frunze… e inima mea ruptá în bucáti. Gustá picáturile ploii cáci sunt lacrimile mele pentru tine. Priveste-má, ascultá-má, gustá-má din nou, asa cum fáceai odatá.
Uitá-te la cerul toamnei si uitá-te la ochii mei ce mor. M-am transformat în vânturile toamnei ca sá te pot gási. Dar tu nu esti.
Tu nu vezi, nu simti, nu má mai vrei… Dar eu te iubesc încá… ”
„Se însealá acela care crede cá stie ce este viata. M-am înselat si eu, aláturi de altii, si pot sá spun cá îmi pare bine. De ce? Pentru cá am simtit ceva… Am uitat de mine, de lume, de Univers. Toatá fiinta-mi paradoxal de zbuciumatá era strábátutá de ochii ei. Tráiam prin ea.
Era Paradisul? Sau …Iadul? Era un înger? Sau …un demon? Acum, la fel ca si atunci, aceste întrebári nu- si gásesc ráspunsul. Probabil cá sunt axiome ale existentei noastre, dovezi inexpulzabile ale trecerii prin viatá.
Cine ar putea sti dacá viata este o însusire sau o…calitate? Cine ar putea sti daca omul iubeste sau… vrea? In schimb, toti stiu ce am simtit: împietrirea aceea la vederea ei. Toti cunosc scânteia ce a fácut sá explodeze în mine un foc bizar ce mi-a incendiat sufletul. Mi-a zdrobit ratiunea, mi-a frânt aripile, mi-a schimbat viitorul.
Iubeam… Imaginea închipuitá a Edenului pálea, când zâmbetul ei îmi sáruta chipul… Glasul ei, în contrast absolut cu vocea lumii ce má înconjura si care îmi zgâria timpanele, umplea cu sunete calde aerul, dându-i parcá un gust dulce. Mireasma care o înváluia îmi párea nefireascá, aproape neomeneascá.
Atunci am multumit Celui de Sus pentru cá ochilor mei le-a fost permisá vederea Sublimului. Nu am îndráznit sá o pângáresc cu atingerea mea, ar fi fost un sacrilegiu, mi-am imaginat doar dumnezeiasca senzatie.
M-am trezit apoi brusc. Sunt sigur cá o sá mi se înteleagá disperarea când… Doamne, fusese doar un vis! Má îndragostisem de un vis.
Ceea ce pare la prima vedere o nebunie este totusi, uneori, fidela copie a cruntei realitáti…”
Am cautat dragoste………..am gasito……………cel putin asa credeam eu.Dar nu era asa acel baiat a stat cu mine doar ca sa nu piarda timpul degeaba.Am crezut ca el este singura iubire din viatza mea………….dar nu era asa…..dupa putin timp mam indragostit………….el chiar ma iubea si eu pe el cand credeam ca viata mea ere sens si sunt fericita a avut loc o tagedie ………………………………el……………………..a suferit un accident……………in urma caruia acum nu mai e……………….de atunci nu am mai iubit si nu cred ca am sa o mai fac vreodat
Mi sa parut ca mi-am gasit iubirea vietii mele,dar nu e asa…..cel putin asa credeam eu,peste citva timp sa apropiat un baiat de mine, am inceput sa vorbim…..
Si acuma sunt cu el datorita acestui site……!!!!!!Mersi mult!!!!!