codul bunelor maniere-cum sa ne adresam

 CUM  SA  NE  ADRESAM ?
E  PERMIS  SA  TE  ADRESEZI  UNOR NECUNOSCUTI ?

  ” Categoric , nu ! ” – raspunde  fermecatoarea  tinara  de
 douazeci  de  ani , gindindu-se  cu  spaima  la  multele  tentative
 masculine  care  ii  atin  drumul  de  la  birou  pina  acasa.
  ” Bineinteles ! „, va  spune  cu  un  aer  natural
 pensionarul  dispus  oricind  sa  le  raspunda  cu  amabilitate
 celor  care  nu  stiu  adresa  unui  muzeu  sau  care  nu  se
 descurca  intr-un  cartier.
  Conversatia  intre  necunoscuti  nu  mai  reprezinta  demult
 un  act  de  nepolitete  ci  dimpotriva. Exista  insa  mai  multe
 feluri  de  a  intra  in  contact  cu  oamenii. A  interpela  pe
 cineva  poate  fi  un  semn  de  obraznicie  dar  si  un  simplu
 mijloc  de  a  iesi  din  incurcatura. Uneori  acest  demers  se
 rezuma  la  o  simpla  informatie , alteori  devine  o  lunga  si
 pasionanta  conversatie. Nu  ne  surprinde  faptul  ca  la  cozi ,
 prin  parcuri , in  statiile  de  autobuz  oameni  necunoscuti  intra
 in  vorba  impartasindu-si  parerile  asupra  unui  anumit  subiect.
 Nu  e  nimic  rau  in  asta  cu  conditia  ca  aceasta  conversatie
 sa  nu  degenereze  in  cearta.
  Intr-un  oras  strain  este  absolut  normal  sa  intrebam
 pe  cineva  care  este  drumul  spre  gara  sau  cel  spre  o
 catedrala  celebra. Este  suficient  sa  salutam  si  apoi ,
 politicos , sa  spunem  pe  scurt  ce  dorim. Orice  om  este  mindru
 de  orasul  in  care  locuieste  si  ne  va  raspunde  cu  placere.
 Odata  informatia  obtinuta , vom  multumi  inainte  de  a  pleca  in
 directia  indicata. Se  poate  intimpla  insa  ca  informatia
 obtinuta  sa  nu  fie  absolut  exacta. Pentru  a  nu  avea  indoieli,
 e  de  preferat  sa  intrebam  un  sofer  de  taxi , un  vatman , sau
 un  agent  de  circulatie. Nu  trebuie  sa  ne  jenam  sa  punem
 astfel  de  intrebari ; interlocutorul  va  pierde  doar  citeva
 minute. Ne  vom  stradui  sa  nu  interpelam  pe  cineva  care  este
 foarte  in  virsta  sau , evident , foarte  grabit. Un  barbat
 trebuie  sa  fie  foarte  prudent  daca  se  adreseaza  unei  femei.
 In  general , este  mult  mai  simplu  sa  ne  adresam  unei  persoane
 de  acelasi  sex  cu noi.

  Prin  meseria  lor , agentii  de  circulatie , politistii ,
 controlorii  de  trenuri  si  tramvaie , hamalii , soferii  de  taxi ,
 personalul  hotelier  sunt  datori  sa  dea  informatii. Aceasta  nu
 ne  indreptateste  sa  nu  spunem ” Buna  ziua ” , ” Va  rog ” si
 ” Multumesc „.
  Este  permis  sa  ne  adresam  vecinilor  de  plaja , de
 masa , calatorilor  din  tramvai , din  tren , din  avion , sau
 celor  care  locuiesc  la  acelasi  hotel  cu  noi ? De  ce  nu ? In
 principiu  nimic  nu  ne  opreste  sa  schimbam  citeva  pareri
 despre  timp  sau  despre  un  eveniment  sportiv  important. Din
 nefericire  exista  prea  multi  oameni  care  nu  se  limiteaza  la
 o  conversatie  neutra  si-si  obliga ” victima ” sa-i  asculte
 depanindu-si  toata  viata – bolile  copiilor , primele  iubiri ,
 nenorocirile  familiei , certirile  cu  sotia , relatia  cu  seful
 de  birou , opiniile  sale  politice. Salvarea  vine  totusi  cind
 pisalogul  coboara  din  tren , caci  si  lucrurile  cele  mai  rele
 au  un  sfirsit …
  Chiar  daca  persoana  cu  care  stam  de  vorba  ne  place
 in  mod  deosebit , nu  se  cuvine  sa-i  cerem  numarul  de  telefon
 sau  adresa , daca  ea  nu  are  aceasta  initiativa.

   PROBLEMA  TITLURILOR – POLITETEE
    SAU  FORMALISM ?

      Diferenta  dintre  respect  si  servilism
      ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
  De  cind  e  lumea , in  fata  lui  Dumnezeu  si  a  legii
 oamenii  sunt  egali. Si  cu  toate  acestea  istoria  omenirii  este
 de  multe  ori  expresia  vanitatii  omului. Intre  aceasta  si
 etalarea  cu  ostentatie  a  titlurilor  n-a  fost  decit  un  pas.
  O  data cu  revolutia  burghezo-democratica  din  Franta ,
 asistam  la  abolirea  titlurilor  nobiliare  mostenite  din  tata
 in  fiu  si  la  inlocuirea  lor  cu  simpla  denumire  de  cetatean.
 Desfiintarea  privilegiilor  nobiliare  perpetueaza  ideea  de
 egalitate. O  noua  revolutie – socialista  de  data  aceasta –
 impune  la  inceputul  secolului  XX  termenul  nivelator ” tovarase”.
 el  simbolizeaza  schimbarile  radicale  care  se  produc  in
 numeroase  tari  din  Europa  si  Asia. Cu  toate  acestea ,
 inegalitatea  dintre  oameni  a  continuat  sa  existe  si  sa
 marcheze  viata  a  numeroase  generatii  de  oameni. Nu-i  o  noutate
 pentru  nimeni  faptul  ca  in  absolut  toate  statele  lagarului
 socialist  functia  era  totul , asa  ca  intre  ” tovarase ” si
 ” tovarase  prim  secretar ” diferenta  era  de  la  cer  la  pamint.
 Singura  modalitate  de  a  te  rupe  de  acesta  realitate  oribila
 era  totusi  invatatura. La  capatul  unor  lungi  ani  de  studiu ,
 puteai  fi  numit ” tovarase  inginer ” , ” tovarase  doctor ” ,
 ” tovarase  profesor „. Drama  consta  insa  in  faptul  ca  multi
 au  facut  o  facultate  impotriva  vointei  sau  vocatiei  lor ,
 neavind  alta  posibilitate  de  a  dobindi  o  identitate. Titlurile
 astfel  obtinute  s-au  dovedit  a  fi  adeseori  formale.
  Bunul  simt  si  aprecierea  corecta  a  efortului  depus
 in  scoala  ne  obliga  sa  luam  in  consideratie  competenta
 individului  si  nu  titlul  cu  care  se  prezinta. Nu  mai  e  o
 noutate  pentru  nimeni  ca  astazi  a  prezenta  o  diploma  fara  a
 fi  in  stare  sa  faci  dovada  cunostintelor  tale  intr-un
 anumit  domeniu  nu  iti  asigura  un  loc  in  societate  sau
 o  slujba.
  Ideal  este  sa  existe  o  concordanta  deplina  intre
 titlu  si  ceea  ce  stii  sa  faci , altfel  esti  un  impostor !
  Revenind  la  viata  noastra  de  zi  cu  zi , remarcam  ca
 de citiva  ani  au  aparut  titluri  noi – manager , boss , patron –
 a  caror  utilizare  ne  pune  deseori  in  incurcatura. Nu  suna
 bine  nici ” Patroane ” , nici ” Domnule  patron ” si  nici ” Boss ”
 sau ” Sefule „. Preferam  sa  ne  adresam  cu  numele  de  familie
 al  acestuia. Sau  daca  nu-l  stim , pur  si  simplu  cu : domnule.
 Este  nepermis  sa-i  spui – sefule !
  Pe  de  alta  parte , viata  ne  sileste  deseori  sa  nu
 beneficiem  de  titlul  dobindit  cu  greu. sa  ne  amintim  atunci
 ca  numele  este  mai  important  decit  titlul  si  ca  a  uita
 numele  interlocutorului  nostru  este  o  mare  gafa. Daca  atribuim
 acestuia  alt  nume  decit  cel  pe  care  il , are  neglijenta
 noastra  este  de  neiertat. Sa  iesim  din  aceasta  situatie
 adresindu-ne  cu  un  simplu ” Domnule  draga , …” sau ” Stimata
 doamna , …”.
  O  alta  situatie  este  aceea  in  care  nu  stim  numele
 persoanei , dar  stim  ce  profesie  are. In  acest  caz  vom  spune:
 ” Buna  ziua , domnule  profesor ” , ” Voi  urma  sfaturile
 dumneavoastra , domnule  doctor ” sau ” Proiectul  dumneavoastra
 este  foarte  interesant , domnule  inginer ” .
  Daca  suntem  subalterni  titlul  este  absolut  obligatoriu.
 Pacientul  va  spune : domnule  doctor  si nu  domnule  Vasilescu ,
 elevul  sau  parintele  va  spune  domnule  Director  si  nu  domnule
 Ionescu.
  Un  semn  de  politete  este  sa  mai  adaugam  ceva  dupa
 un  raspuns  monosilabic – ” da ” sau ” nu ” sau ” multumesc „. Sa
 spunem : ” Nu , domnule ” , ” Da , doamna ” , ” Da , mama ” sau
 ” Multumesc , Ana „. De  asemenea , nu  este  recomandabil  sa
 vorbim  la  persoana  a  treia.  De  exemplu ” Domnul  mai  doreste
 ceva ? ” este  o  formula  rezervat  personalului  de  serviciu  si
 nu  gazdei. In  familie  nu  trebuie  sa  acordam  celor  apropiati
 titlurile  pe  care  le  au. Este  hilar  ca  stapina  casei  sa-i
 spuna  femeii  de  serviciu ” Ai  grija  sa  aranjezi  camera
 profesorului ” cind  profesorul  este  chiar  sotul  ei. La  cealalta
 extrema  se  plaseaza  cei  care  uita  sa  fie  politicosi  cu
 subalternii. Auzim  adesea : ” Vasilescule , da-mi  dosarul  acela ”
 Se  va  spune ” Domnule  Vasilescu , da-mi , te  rog  dosarul  acela”.
  Sa  nu  uitam  ca  orice  om  are  dreptul  sa  fie  numit
 ” domn ” si  ca  folosirea  acestui  apelativ  este  in  primul  rind
 un  semn  al  educatiei  dumneavoastra.

   CUM  SA  NE  ADRESAM  UNEI  ADUNARI

  Formulele  variaza. La  o  conferinta , va  veti  adresa  cu
 un  solemn ” Doamnelor  si  domnilor ” nu ” Doamnelor , domnisoarelor ”
 si  domnilor ” , cum  auzim  adesea. La  o  intilnire  cu  o  echipa
 de  basket , de  exemplu , veti  spune ” Dragi  prieteni „. La
 rostirea  unui  toast , veti  incepe  prin  a  va  adresa  celor  mai
 importante  persoane : ” Stimate  domnule  ministru , stimati
 oaspeti „. De  asemenea  in  adunarile  oficiale  va  veti  adersa
        in  primul  rind  personalitatilor , incepind  cu  cele  mai
 marcante. Exista  o  ierarhie  care  trebuie  respectata  si  acest
 protocol  poate  fi  studiat  la  nevoie.
  Tot  mai  multe  persoane  apar  la  TV. Intimidate  de
 reflectoare , de  camere  de  luat  vederi  acestea  uita  ca
 vorbesc  pentru  milioane  de  oameni. Putem  oare  sa  acceptam
 cu  simpatie  alocutiunile  pe  care  ni  le  baga  pe  git  persoane
 infatuate  care  nu  stiu  sa  ne  zimbeasca  si  nici  sa  ne  spuna
 un  elementar ” Buna  seara ” sau ” buna  ziua , stimati ”
 ” telespectatori ” ? Ca  sa  nu  mai  vorbim  de  grija  pe  care
 acestea  ar  trebui  sa  o  aiba  fata  de  ceea  ce  vor  sa  ne
 comunice , de  tonul  pe  care  trebuie  sa-l  adopte  in  general.
 De  exemplu , oricit  ar  fi  de  suparat  un  deputat  ar  trebui
 sa  faca  un  efort  ca  sa-si  controleze  nervii  si  sa  se
 adreseze  colegilor  sai  cu  voce  calma , fara  strigate  si
 invective. Arta  oratoriei  se  invata , iar  amatorismul  va  fi
 intotdeauna  sanctionat  de  auditoriu. Si  inca  un  amanunt. Nu
 vei  fi  niciodata  ascultat  cu  atentie  si  respect  daca
 apari  in  public  intr-o  tinuta  neglijenta. Cei  care  te  privesc
 pot  crede  ca  ai  petrecut  noaptea  intr-o  bodega  si  nu  ai
 mai  avut  timp  sa  treci  pe  acasa , sa  faci  un  dus , sa  te
 barbieresti  si  sa-ti  pui  o  camasa  curata  si  o  cravata.
  De  asemenea  nu  este  de  bun  gust , cum  cred  anumiti
 demnitari , sa  te  imbraci  strident ( in  culori  tipatoare ,
 sacouri  de  catifea  ori  stofe  lucioase , sau  si  mai  rau ,
 imbracati  ca  niste  ginerici  in  alb  din  cap  pina  in
 picioare ) , ” hainele  tradeaza  omul „.

     CUM  NE  ADRESAM  DOAMNELOR  IN  SOCIETATE ?

  In  acest  domeniu  au  aparut  schimbari  numeroase  fata
 de  codul  vechi  al  bunelor  maniere  dat  fiind  ca  femeia  are
 astazi  alt  rol  in  societate. Ea  imparte  cu  barbatul  datoria
 de  a  asigura  existenta  familiei , datorie  de  care  se  achita
 cu  multa  inteligenta , spirit  intreprinzator  si  mult  farmec. In
 acelasi  timp , femeia  a  devenit  o  persoana  publica – femeia
 savant , femeia  politician. Deosebirea  dintre  femeile  casatorite
 si  celibatare  nu  mai  are  nici  o  semnificatie ( importanta ).
 In  viata  sociala  si  de  afaceri  se  intilnesc  femei  si
 barbati  de  virste  diferite. ” Fetele  batrine ” de  altadata  sunt
 personaje  de  roman. Astazi , ele  sunt  redactori , asistente
 sociale , medici  sau  femei  de  afaceri  si  duc  o  viata  plina
 in  care  nu  mai  ramine  loc  pentru  plictiseala , tricotat ,
 brodat  etc. Femeia  din  zilele  noastre  isi  primeste  prietenii
 intr-un  interior  aranjat  cu  gust  de  catre  ea  insasi  si  isi
 conduce  masina  cu  dezinvoltura. Unei  asemenea  femei  nu-i  mai
 poti  refuza  titlul  de  doamna. Este  de  la  sine  inteles  ca
 daca  interlocutoarea  dumneavoastra  este  medic , ii  veti  spune
 ” Doamna  doctor ” – titlu  pe  care  si  l-a  cucerit  prin  studiu
 indelungat. Corect  este  deci  sa  te  adresezi  cu : doamna
 director , doamna  redactor , doctor , inginer , profesor  si  nu  cu
 doamna  redactoare , doctora , inginera , profesoara. Cit  de  hilara
 este  pentru  noi  astazi  situatia  in  care  unei   femei  casnice ,
 casatorita  cu  un  ministru  sau  cu  un  medic , i  se  spune
 ” doamna  ministru ” sau ” doamna  doctor ” !

   CUI  SI  CIND  PUTEM  SPUNE ” TU ” ?

  Poate  nu  este  un  alt  moment  in  viata  noastra  mai
 drag  ca  cel  al  primului ” tu ” rostit  de  prima  noastra  iubire.
 ” Tu ” si ” dumneavoastra ” poate  fi  frontiera  dintre  o  simpla
 cunostinta  si  o  calda  prietenie. Din  totdeauna  codul  bunelor
 maniere  a  delimitat  granita  dintre ” tu ” si  ” dumneavoastra „.
 Prima  regula : tutuirea  nu  se  face  decit  cind  esti  sigur  ca
 este  bine  venita. A  doua : tutuirea  se  face  de  catre  cel  mai
 in  virsta , de  catre  superior  si  de  catre  doamna – domnului.
 La  virste  apropiate , la  cei  din  medii  sociale  asemanatoare ,
 cu  acelasi  grad  de  cultura  este  chiar  ridicol  sa  spunem
 mereu ” dumneavoastra „. Dar  cred  ca  nu  vom  putea  niciodata
 sa  spunem  cu  nonsalanta ” tu ”  batrinului  medic  care  ne-a
 operat  sau  profesorului  mult  mai  in  virsta  care  ne-a  fost
 diriginte , chiar  daca  am  terminat  o  facultate  si  am  devenit
 colegi  de  cancelarie.
  Insa  ce  ne  facem  cu  cei  care  ne  interpeleaza , in
 magazine  in  special , cu  nepermisul , tu. Auzim  adesea  cu  mare
 neplacere  cum  ni  se  spune : Cite  salate  vrei ? Asta  este
 marfa , nu  o  fac  eu , o  vrei  sau  nu ? Cobori ? Si  pentru
 astfel  de  persoane  exista  o  solutie  eficienta. Incercati  sa
 prelungiti  putin  discutia  si , cu  un  aer  foarte  natural , sa
 va  adresati  persoanei  in  cauza  cu  Dumneavoastra  la  sfirsitul
 micului ” scketch ” – apasind  mereu  pe  cuvintul  Dumneavostra
 veti  obtine  in  mod  sigur  efectul  dorit , daca  nu  vi  se
 raspunde  chiar  cu  Dumneavoastra  macar  veti  fi  tratat  cu  un
 Dumneata. In  mod  gresit  se  crede  ca  dinsul , dinsa , dinsii
 sunt  pronume  de  politete  iar  el , ea  , ei  sunt  forme
 ireverentioase. Se  va  spune : ” Am  vorbit  cu  domnul  director.
 El  mi-a  spus  sa  revin ” si  nu ” Dinsul  mi-a  spus  sa  revin „.
 Regina  Angliei  a  facut  o  vizita  in  Romania. ” Ea  era
 insotita  de … ” si  nu ” Dinsa  era  insotita  de … „.
  Azi  nu  se  mai  spune  parintilor ” dumneata ” , ci  li  se
 spune  chiar  pe  numele  mic , in  loc  de  mama , tata. In  multe
 familii , copii  se  adreseaza  simplu : Sanda , Andrei. Daca
 atmosfera  este  destinsa  si  calma , daca  relatiile  se bazeaza
 pe  respect  si  afectiune  profunda , totul  este O.K. Nu  este
 cazul  sa  ne  formalizam  si  sa  consideram  familia  respectiva
 prost  crescuta.
  Soacrelor  si  socrilor  ne  putem  adresa  cu  mama  si
 tata. Si  lor  le  putem  spune , daca  sunt  de  acord , pe  numele
 mic – Rodica , Florin. In  unele  cazuri  nu  se  depaseste  bariera
 lui  Dumneavoastra. In  acest  caz  ne  putem  adresa  cu  Doamna
 Silvia , Domnule  Andrei. Daca  nu  le  convine  nici  un  din
 formule  recomandati-le  zimbind : vezi  Codul  manierelor  elegante ,
 pagina  24.

Related Articles

1 COMENTARIU

  1. e bine de stiut….buna dimineata si am sa mai trec pe-aici, pe la tine sau pe la dumneata…nu ,nu,categoric-e la Tine !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Ultimele articole