Ceaiul in lume

Ceaiul in lume

Ceaiul e mai mult decat o bautura sanatoasa – e o placere in sine, un stil de viata in diversele culturi ale lumii.

Ceaiul negru este unul post fermentat, un ceai de garda. In Occident, il numim ceaiul „sumbru“, deoarece frunza sa este inchisa la culoare, farceaiul-in-lumea a fi neagra. In schimb, frunza infuzata devine neagra, motiv pentru care chinezii il numesc ceaiul negru. Este singura frunza de ceai care, odata cu trecerea timplui, devine mai gustoasa.

Este, de asemenea, singura care suporta fermentatia si putem foarte usor compara procesul acesta cu cel al fermentatiei vinului. Dupa recoltare, frunzele de ceai sunt trecute prin temperaturi foarte ridicate, in cazane speciale – „wok“-uri -, la fel ca ceaiul verde, tocmai pentru a stopa orice reactie enzimatica de oxidare. Frunzele inca fierbinti sunt apoi rulate, pentru a zdrobi celulele si a permite o fermentatie mai omogena. Apoi frunzele sunt uscate pana cand ajung la nivelul maxim de umiditate reziduala (10%).
Degustare in China

In China exista foarte multe feluri de degustare a ceaiului, unele sunt tipice unei anumite regiuni, altele sunt comune oricarei regiuni a tarii. In mod traditional, foarte multi chinezi degustau frunzele de ceai ca atare, dar in ziua de azi aceasta metoda este foarte putin folosita. Se iau cateva inghitituri de ceai (frunze infuzate in apa fierbinte) si, la final, se degusta frunzele ramase in cescuta. Ceaiul era folosit in trecut de chinezi pentru a-si potoli setea si pentru aroma savuroasa pe care o are. 

Dar ceaiul nu era folosit doar pentru calitatile sale gastronomice sau terapeutice, ci era considerat o bautura sociala ce dadea tonul discutiilor de afaceri, evenimentelor importante din oras. Pentru vizitatori, ceaiul era folosit ca gest de bun venit, indiferent daca acestia erau persoane cunoscute sau straine. In cazul unui oaspete foarte important, datoria gazdei era sa ii ofere un ceai de calitate exceptionala.
In orasele mari, precum Canton, intalnirile la un ceai au inlocuit micul dejun traditional, ca ocazie de socializare si discutii de afaceri.

Obiceiuri coreene si tibetane
In jurul anului 820 d.H, locuitorii tinuturilor Ch’a Hsien, actuala Coreea, au vrut sa renunte la im­­porturile din China, realizandu-si propriile culturi de ceai. Au trimis emisari in China, care au adus seminte de ceai si au invatat metodele chi­ne­zesti de producere a acestuia. Acum, in Tibet exista un ceai uleios, Su Yu Cha’s, adus de o printesa chineza din dinastia Tang si pastrat astazi ca ritual pentru oaspetii foarte valorosi.

Pentru a-l prepara, gazda canta­res­te frunzele si le pune intr-un cazan metalic in care le fierbe timp de o jumatate de ora, inainte de a adauga unt si sare. Apoi cazanul se scutura foarte bine si cu mult zgomot, iar ceaiul este strecurat si servit. Ceaiul este ex­­trem de puternic si are o aroma aparte, recomandata cunoscatorilor cu „stomacul tare“. In sine, un stil de viata in diversele culturi ale lumii. Ceaiul, in special cel negru, face parte dintr-un ritual aparte in China. De exemplu, cand un barbat si o femeie se casatoresc, ei impart o cana cu ceai ne­­­gru foarte puternic la gust si aroma. Introduc in ceai o floare de lotus si o smochina uscata, ca simboluri ce confirma dorinţa lor pentru copii si fericire. O alta tradiţie referitoare la ceaiul negru este de a cere iertare unei persoane mai in varsta prin oferirea unei cani de ceai, din poziţie ingenuncheata. Daca ea accepta scuzele, bea din ceaiul oferit.

Cu sare si lapte, in Mongolia
In timpul dinastiilor Tang si Sung din China, ceaiul era prezent ca un cadou important intre familiile regale, astfel ajung]nd si la conducatorii mon­­­golezi. In Mongolia, ceaiul se bea cu sare si lapte. O data cu invazia mongoleza, ceaiul a ajuns si `n Rusia, in jurul anului 1638, desi era cunoscut in familia tarista inca din 1618, cand chinezii i-au daruit tarului Alexis cateva cadouri care reprezentau mai multe tipuri de ceai. Treptat, Rusia a trecut la propria cultura de ceai. Rusii beau ceaiul negru cu zahar si lamaie. Unii il degusta tinand pe limba bucatele de zahar (candel) sau lapte, miere, dulceata, mirodenii.

Cladire pentru ceai
In China, cuvantul „restaurant“ a devenit echivalent cu „Cladire pentru Ceai“ (Tea Building). Conceptul de a degusta un ceai si a manca o prajitura sau orice alt fel de mancare a devenit foarte popular.

Related Articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Ultimele articole