Bancuri noi cu vanatori – Bancuri si glume noi
Doi vanatori erau undeva, intr-o padure.
La un moment dat, unul dintre ei se prabuseste la pamant, fara suflare, cu ochii dati peste cap.
Celalalt scoate repede celularul si suna la Salvare.
– Prietenul meu a murit. Ce sa fac? striga el in receptor.
La care operatorul raspunde:
– Mai intai, calmati-va si eu o sa va ajut. Acum sa ne asiguram ca e intr-adevar mort.
Se lasa tacerea, dupa care se aude zgomotul unei impuscaturi. Dupa care, tipul pune mina pe telefon si zice:
– OK si acum ce facem?
La un bar de vanatori si pescari vine unul care era de al casei si incepe sa se laude ca el ar fi cel mai mare vanator si cel mai mare cunoscator de de blanuri din lume.
– Du-te dracului, ii zic aia, nu se poate.
– Vreti sa punem pariu? Ma legati la ochi si aduceti ce blana vreti, OK?
– OK!
I-a asta blana, o pipaie, pune mana la gaura de glont, duce mana la nas si zice: caprioara de Arkansas impuscata cu un Browning de 16mm.
Toti in cor: ooooooooooooooo, fenomenal!
Castiga pariul cu aia si se imbata manga.
Se trezeste omul dimineata, acasa, cu mari dureri de cap, se duce la baie ,vede ca are un ochi vanat. O intreaba pa sotie ce are la ochi si aia zice:
– De la mine ai vanataia ca ai venit acasa mort de beat, ai bagat mana la blanita, ai dus-o la nas si ai zis:
– Sconcs, omorat cu toporul!
Un tip se plimba prin pădure şi dintr-o dată îl trece. Se urcă într-un pom şi îşi rezolvă de acolo treaba. Când se da jos din copac nu găseşte nici urmă de căcat. Începe să bănuiască ceva şi pleacă mai departe prin pădure. Mai încolo întâlneşte un vânător care îl întreabă:
– Ce cutaţi pe aici prin pădure?
– Ah numai portofelul care l-am pierdut pe aici pe undeva.
– Ehehe pentru tine e simplu, eu însă caut pe porcul ăla care s-a căcat în capul câinelui meu.
Într-un compartiment de tren urcă un vânător şi îşi aşază arma pe genunchi, cu ţeava îndreptată spre vecinul din faţa lui.
Acesta îi atrage atenţia:
– Aveţi grijă, să nu se descarce din greşeală!
– Nu-i nici o problemă, răspunde vânătorul impasibil. O încarc din nou…
Doi vanatori erau undeva, intr-o padure.
La un moment dat, unul dintre ei se prabuseste la pamant, fara suflare, cu ochii dati peste cap.
Celalalt scoate repede celularul si suna la Salvare.
– Prietenul meu a murit. Ce sa fac? striga el in receptor.
La care operatorul raspunde:
– Mai intai, calmati-va si eu o sa va ajut. Acum sa ne asiguram ca e intr-adevar mort.
Se lasa tacerea, dupa care se aude zgomotul unei impuscaturi. Dupa care, tipul pune mina pe telefon si zice:
– OK si acum ce facem?
Un vanator s-a dus la vanatoare in padure si fara sa-si de-a seama l-a prins noaptea si s-a ratacit. Batea vantul, era frig si ploua iar el, disperat, mergea ca sa se incalzeasca, fara sa mai stie unde se afla.
Intr-un tarziu vede undeva o lumina si tot mergand catre ea ajunge la un canton silvic.
Bate la usa si apare padurarul:
– Te-ai ratacit – spune omul si il pofteste in casa. Este tarziu, ramai aici pana dimineata cand iti arat drumul. Pana atunci stai la masa cu noi, dar avem numai mamaliga cu branza. Vanatorul era obosit si flamand, pentru ca mersese toata ziua fara sa manance.
Dupa ce mananca o vreme, intreaba:
– Padurarule, pot sa mai iau un pic de mamaliga? Uite, mi-a ramas un pic de branza…
Nu trece mult si intreaba din nou:
– Padurarule, pot sa mai iau un pic de branza? Uite ca mi-a mai ramas mamaliga…
Dupa ce se repeta actiunea cu mamaliga cu branza de mai multe ori, adorm toti in singura camera unde era cald, padurarul cu nevasta in pat si vanatorul pe o saltea pe jos.
Dupa miezul noptii se aude urletul unei haite de lupi. Padurarul sare din pat ca ars, se imbraca repede si dispare in noapte. In urma lui ramane o liniste apasatoare.
Dupa un timp, vanatorul intreaba in intuneric:
– Oare sta mult?
– Sta mult, ii raspunde femeia in soapta.
– Oare nu ma prinde? intreaba din nou vanatorul.
– Nu te prinde mai omule, ca pana iese el in calea lupilor, la capatul paraului, poate sa treaca toata noaptea.
– Zici ca nu ma prinde…
– Nu te prinde, fii sigur de asta. Hai, curaj!
– Atunci, spune vanatorul, ma duc sa mai iau un pic de mamaliga cu branza!
Un vânător merge cu câinele lui la vânătoare. Împuşcă el o raţă care cade în lac:
– Ei bine…se gândeşte vânătorul nostru…de aia am câinele cu mine!
Şi îşi trimite câinele să aducă raţa. Câinele pleacă dar (ce chestie!) nu înoată ci merge pe apă lacului ca Iisus. Vânătorul nu îşi crede ochilor. Împuşcă şi următoarea raţă şi faza se repetă. Un lucru este clar: câinele poate să meargă pe apă!
A doua zi vânătorul se hotărăşte să îşi ia un coleg cu el pentru a vedea şi ăsta minunea. Şi pentru ca surpriza să fie mai mare nu îi spune acestuia nimic. Toată ziua împuşcă vânătorii noştrii la raţe care cad în lac şi câinele le aduce ca de obicei fără a-şi uda blana. Din partea celui de-al doilea vânător nu vine însă nici o remarcă. Către seară prietenul este întrebat:
– Auzi ţie toată ziua nu ţi s-a părut nimic interesant la câinele meu?
– Ba da, răspunde prietenul, faptul că nu ştie să înoate…
Gigel îl întâmpină pe tatăl său:
– Tată, tată, unde ai fost?
– La vânătoare de raţe!
– Şi ai împuşcat multe?
– Nici una!
– Atunci, de unde ştii că ai fost tocmai la vânătoare de raţe?
Dimineaţa de vreme soţul pleacă la vânătoare. Cum ajunge în pădure, începe să ploaie să fulgere încât vânătorul nostru se hotărăşte să se întoarcă acasă. Intrând în dormitor, soţia sa abia făcând ochi îi zice:
– Ei dragă? Cum e vremea afară?
– Frig ca dracu şi ploaie de rupe.
-…şi închipuie-ţi că pe aşa o vreme tâmpitul de bărbatu-meu se duce la vânătoare!…
Un vanator si-a invitat prietenii sa le arate colectia sa de animale impaiate.
– Uite, aici este un leu pe care l-am impuscat in Africa. Langa el, o veverita, iar acolo in spate este soacra-mea.
– Dar ce zambitoare este! remarca unul dintre musafiri.
– Da, pentru ca pusca avea luneta si pana-n ultima clipa a crezut ca vreau sa o fotografiez.