Anunt matrimonial – poezii noi de dragoste
“Tânǎr, nicicând cǎsǎtorit,
Cu calitǎţi şi cu situaţie,
Un caracter deosebit
Şi fǎrǎ nici o obligaţie,
Nici viciu, nici nǎrav mǎcar,
Nefumǎtor chiar pasionat,
Duşman de moarte pe pahar,
Cu maniere, delicat,
Doresc relaţie serioasǎ,
Cu-o partenerǎ tot la fel”
(Adicǎtelea drǎgǎstoasǎ
Şi cu ceva la portofel).
Sunǎ convingǎtor, real
Şi de-o fi vr’una ce-a decis
Sǎ îşi ia soţul ideal,
Tentatǎ va fi-n mod precis;
Dupǎ doi ani de tribunale,
Bani cheltuiţi la avocat
Şi multe alte angarale,
Divorţul eu l-am câştigat:
Cinstit fiind de când mǎ ştiu,
Nu m-am mirat cǎ în instanţǎ
M-au scos beţiv, scandalagiu,
Dar asta n-are importanţǎ;
Am împǎrţit tot, (bat-o vina !)
De a rǎmas ea cu mǎlaiul,
A luat în schimb casa, maşina,
Iar eu valiza şi tramvaiul;
E drept cǎ nu ne-am cunoscut,
Chiar când ne-am luat şi-i un mister,
Cum ne-am iubit de la-nceput
Nepotriviţi la caracter (?!)
Dar astǎzi, în ziarul local
Am dat mai sus, ca sǎ mǎ ştie
(Anunţul matrimonial)
Cea care îmi va fi soţie…
Mai jos, ceva interesant:
Tânǎrǎ, bine educatǎ,
(Sǎ ştii, mi-am zis, e chiar tentant !)
Cu ochi cǎprui, la pǎr roşcatǎ,
Salariu bun, plus beneficii,
Un metru şaij’doi…şi kile…
Manieratǎ, fǎrǎ vicii,
(Mǎ face chiar sǎ mor cu zile !)
Tacutǎ (cum îmi place mie !!)
Şi gospodinǎ, (ce noroc !!!)
Gândindu-mǎ la cǎsnicie
Un telefon i-am dat pe loc;
Ne-am întâlnit la o terasǎ
Ce-o frecventam eu, ca burlac,
Mǎ aştepta deja la masǎ,
Din parc i-am dus chiar…liliac;
Doar din priviri ne-am înţeles,
Atât de mult ne potriveam
Şi asta fi’n’cǎ mai ales
Din ziar perfect ne cunoşteam;
Facem acum “luna de miere”,
Din nou romantici, ‘amoraţi….
(Cǎci prima dragoste nu piere)
La fosta-mi soacrǎ…la Ghimpaţi !
Valeriu Cercel