Aniversarea nasterii lui Confucius
Confucius (sau Kong Fu Zi) (n. 551 î.Hr., d. 479 î.Hr.), a fost un filozof chinez care a influenţat decisiv gândirea asiatică.
Biografie
Cele mai vechi date biografice, înserat
e în opera istoricului Sima Qian, sunt deja impregnate de legendă. Descendent al unei familii princiare din satul Song, Confucius a ocupat înalte funcţii oficiale la curtea suveranilor Lu (actuala prov. Shandong), petrece călătorind cei 13 ani ai unui exil început in 496, revine apoi în Lu, unde îşi încheie viaţa.
Dobândind o mare faima ca învaţat şi dascăl, Confucius organizează o şcoala la care s-au adunat potrivit tradiţiei, 3000 de elevi. Discursurile, reflecţiile, aforismele culese de discipolii săi au fost grupate in 20 de secţiuni ale lucrari „Cugetări” (Lunyu); aceasta este singura dintre cele 5 opere clasice ale confucianismului la care Confucius a colaborat personal. Confucius este prima personalitate a culturii chineze care a pus bazele unei concepţii filozofice sistemice. Gândirea sa este mai mult o doctrină etico-politică decât un sistem filozofic propriu-zis, interesul practic depăşeşte ín preocupările sale determinarea teoretică.
Natura ar fi pătrunsă de o esenţă divina-„cerească” – din care s-ar desprinde natura umană şi ea, în ultimă analiză, tot „cerească”. Problema de la care a plecat Confucius a fost modalitatea de guvernare care să asigure ordinea în stat şi societate. Buna înţelegere între oameni şi ordinea în societate se obţin numai prin desăvîrşirea interioară a individului şi prin supunerea lui structurilor statale şi culturale existente. Realizarea acestui ideal al desăvârşirii se face prin perfecta cunoastere a trecutului istoric, prin respectarea riturilor, obiceiurilor şi tradiţiilor ancestrale, prin subordonarea faţă de suveran si instituţiile statului. Virtuţile admirate de Confucius rămân pietatea filială, respectul faţă de frate, loialitatea, înţelepciunea, iubirea, curajul – calităţi proprii modelului de viaţă al aristocraţiei. Virtutea cardinală rămâne în ren (omenia, principiul iubirii umane). El a lăsat fără răspuns întrebarea dacă omul este bun sau nu de la natură. Din învăţătura sa s-au desprins diferite linii de găndire şi şcoli, fie filozofice, fie religioase, confucianismul, devenit ideologia oficială a monarhiei chineze în timpul celor două dinastii Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.) răspăndindu-se in antichitate şi în ev. mediu în Corea, Pen.Indochina, Japonia.
Învăţătura lui
Prezentare tradiţionalăOpera cea mai importantă a ce a influenţat in mod deosebit filozofia din Asia răsăriteană este Lunyu. Conţine patru elemente de bază a filozofiei lui Confucius:
Umanitate (仁 ren),
Dreptate (義 yi),
Pietate (孝 xiao)
Cavalerism (禮 li).
În afară de acestea prioritatea majoră este acordată învăţatului. Primul cuvânt din opera Lunyu fiind „învaţă“:
Cateva traduceri :
Xue er shi xi zhi,
bu yi yue hu?
Învaţă şi din timp în timp repetă,
nu-i aşa că-ţi produce bucurie?
You peng zi yuan fang lai,
bu yi le hu?
Când un prieten de departe soseşte,
nu-ţi produce la fel bucurie?
Ren bu zhi er bu yun,
bu yi junzi hu?
Să nu fii recunoscut de lume,
cu toate acestea să nu fii întristat, nu este aceasta o purtare nobilă?
