Adolescent preistoric printre noi
Ne aflam in Institutul Max Planck din Leipzig. Un pretios craniu de Neanderthal este depus pe placa unuia dintre cele doua scanere cele mai performante din lume folosite pentru fosile. Obiectul e maturat de fascicule de raze, fotografiat din toate unghiurile. Sunt obtinute o serie de imagini de inalta rezolutie, inclusiv in profunzime, ale sectiunilor, fiecare masurand aproximativ 5 micrometri (o milionime de metru).
Craniul apartine unui adolescent descoperit in 1907, in Moustier (Franta) fiind achizitionat de Muzeul de preistorie si protoistorie din Berlin (restul scheletului a fost distrus in timpul celui de-al doilea razboi mondial). In timpul examinarii obiectului, CT obtine zeci de mii de imagini cu nenumarate informatii. Analizate de un calculator, acestea permit reconstruirea imaginii obiectului in 3D pe monitor, si asta in doar cateva ore.
O adevarata performanta informatica. CT, care beneficiaza de un container-laborator mobil, poate fi transportat in locurile in care fosilele, mult prea fragile, nu pot fi miscate. A fost astfel utilizat in muzee din Africa de Sud, Croatia, Kenya. Cu aceasta masina exceptionala, cercetatorul german J.J. Hublin viseaza la colectii virtuale de fosile care sa devina disponibile comunitatii stiintifice mondiale prin intermediul unei banci de date. Din pacate, unele echipe stiintifice care dispun de fosile exceptionale, restrang sau interzic accesul la ele. Fosilele pretioase sunt rare, iar competitia in lumea stiintifica, acerba.
Sa revenim in laborator. Care e interesul acestei investigatii? Fiecare imagine poate fi manipulata, sectionata, oferind noi informatii, fara ca piesa originala sa fie atinsa. Se pot astfel observa sedimente, se pot reconstitui parti care lipsesc, se poate ajusta un maxilar, se poate corecta o deformatie, se pot simula transformari, realiza studii comparative etc. „Ceea ce e fascinant, e faptul ca avem acces la structura interna a fosilelor”, exclama entuziasmat J.J. Hublin.
Aflat in fata calculatorului, impreuna cu un specialist in studiul endocraniilor, adica ansamblul amprentelor lasate de creier pe suprafata interna a craniului, J.J. Hublin procedeaza la rotatii, la observatii ale straturilor craniene, ajungand la canalul semi-circular al urechii, un organ esential in simtul echilibrului, descoperind faptul ca forma sa e cu totul originala la Neanderthal. Una dintre preocuparile colaboratorului sau consta in compararea variatiilor de crestere si de marime in cazul creierului cimpanzeilor si a oamenilor moderni, pentru a vedea daca modelele diferite ale dezvoltarii guverneaza ontogeneza creierului in functie de specii.
Studiul dintilor, de pilda, poate reface o parte din istoria unui individ, asemenea arborilor, dintii conserva „inelele de crestere”, marcand perioade de stres: sevraj, foame etc. Informatiile asociate cu alte studii, in special chimice, obtinute asupra oamenilor de Neanderthal, indica un regim alimentar apropiat de cel al lupilor sau al hienelor in privinta aportului de proteine. Erau in special carnivori, regimul lor alimentar incluzand si vegetale.
Preocuparea majora a cercetatorilor germani si a celor de la Oxford vizeaza datarea cu radiocarbon a fosilelor de Neanderthal in perioada de timp – 45.000-30.000 de ani. O perioada cruciala ce corespunde sosirii omului modern in Europa si apoi coabitarii cu Neanderthal. Tehnologia e imbunatatita cu spectometre, ce permit numararea diferitilor izotopi de carbon, cea mai mica urma de poluare a esantionului putand schimba considerabil rezultatul. O contaminare cu 1% carbon modern poate da varsta de 33.000 de ani unui obiect care in realitate e vechi de 40.000 de ani. Institutul Max Planck si Universitatea Oxford dispun de mijloace tehnice pentru a elimina orice sursa de contaminare cu materie organica moderna.
