Fulgul de zapada
Pe obraz, pe nas, pe umar,
Tot cad fulgii fara numar.
S-a oprit in palma unul,
Iute, iute inchid pumnul.
Desfac pumnul
Unde-i fulgul?
S-a topit in palma mea
Ca o lacrima de nea.
Întind palma, fulgul cade,
O închid şi se topeşte,
Cine se crede şi ce vrea
De dispare aşa,hoţeşte?
Eu ma vrut să îl păstrez,
Să-l sărut, să-l desenez,
Dar cum văd, s-a cam speriat
Si doar urma şi-a lăsat.
Cât o lacrimă,atât!
N-a avut oare habar
Cât l-am aşteptat ?
Desi sunt cam trist
Eu inca mai cred
că nici nu s-a gândit
Cat este de dorit
Altfel nu s-ar mai fi topit!”
