9 martie este a 68-a zi a calendarului gregorian-Sfintii 40 de mucenici din Sevastia
A trecut martisorul, a trecut si ziua femeii?dar asta nu inseamna ca s-a sfarsit si luna lui martie. De ce?….pentru ca si 9 martie este o zi speciala, deosebita care la noi, romanii, a dat nastere mai multor obiceiuri frumoase, crestine dar si precrestine, caci ziua celor patruzeci de mucenici este aproape de data echinoctiului de primavara (atunci cand ziua este egala cu noaptea).
Daca in calendarele crestin ortodoxe in ziua de 9 martie se sarbatoresc Sfintii mucenici, mai exista si versiunea conform careia pe 9 este ziua celor 40 de pahare sau altfel spus, ziua barbatului.
Dar cred ca inainte de toate va intrebati de ce suntem pe 9 martie si inca primavara nu se face simtita? Ei bine literature spune ca Sfintii mucenici se mai numesc si Mosi, deoarece urmeaza totdeauna la 9 zile dupa Babe.Dar asta nu trebuia deloc sa va inspaimante fiindca daca Babele sunt rele si ne aduc ninsoare, ploaie, udeala si raceala, mosii, din contra, sunt buni.Ei, dupa credinta si spusa rom?nilor de pretutindenea, cum au ?ncetat Babele, ?ndata ?ncep a bate cu botele sau cu ciocanele, anume ca acesta sa se dezghete, sa intre gerul si sa iasa caldura, sa creasca iarba verde.
Dar inainte de a va spune mai multe despre ziua de 9 martie, care sunt traditiile si cum se sarbatoreste, cum se intampina aceasta zi in diferite zone ale tarii sa vedem mai intai cine sunt cei patruzeci de mucenici?
Povestea lor se petrece in secolul IV cand crestinii adesea erau pedepsiti pentru credinta lor. In cetatea Sevastia era pe atunci un voievod pe nume Agricolae, mare dusman al celor care credeau in Hristos. Hotarandu-se ca toti ostasii sunt datori sa aduca jertfe zeilor, Agricolae a aflat cu manie ca patruzeci dintre soldatii sai sunt crestini, si nu vor sa asculte aceasta porunca. In fruntea lor se aflau trei viteji, greu incercati in razboaie, pe nume Chiron, Candid si Domos. Chemandu-i la el, Agricolae le spuse, cu vorbe mestesugite: „Precum in razboaie ati luptat vitejeste pentru imparatul nostru, tot asa si acum aratati-va credinta si aduceti jertfele poruncite. Alegeti: ori va supuneti, ori veti inceta de a mai fi osteni si veti fi chinuiti!”. Si ii arunca pe toti in temnita.
Dupa sapte zile, sosind si un alt general, Lisie, cei patruzeci de soldati au fost scosi din temnita si adusi la judecata, in fata celor doi tirani. Vazand ca nu accepta sa se inchine zeilor, ei au poruncit ca mucenicii sa fie loviti cu pietre. Insa, din voia Domnului, pietrele isi greseau tinta si se intorceau asupra celor care le aruncau. Cand insusi Agricolae, manios, a luat o piatra si a aruncat-o asupra unuia dintre sfinti, piatra s-a intors si l-a lovit in fata. A doua zi, voievodul a poruncit ca toti cei patruzeci de sfinti sa fie aruncati intr-un iezer (lac adanc de munte) ce se afla in apropiere. Apa acestui iezer era foarte rece, caci afara era un ger cumplit. Venind noaptea, unul dintre ei, nemaiputand rabda, a iesit din lac, dar a murit pe loc. Ostasii de pe margine, care ii pazeau, adormisera, numai strajerul temnitei nu dormea. El a fost atat de impresionat de cele petrecute si de credinta celor patruzeci de mucenici, incat a intrat in apa rece, strigand: „Si eu sunt un crestin!”. Numele sau era Aglaie
A doua zi, de dimineata, cei doi generali au mers pe malul iezerului si s-au mirat ca oamenii din apa erau inca in viata. Maniosi, ei au poruncit ca sfintii sa fie scosi de acolo si sa fie omorati prin chinuri cumplite. Iar ei, dandu-si sufletele in mainile Domnului, se bucurau ca s-au mantuit si nu s-au lepadat de Iisus Hristos.
Pentru a nu mai ramane nimic din trupurile mucenicilor, Agricolae a poruncit ca ele sa fie arse, iar oasele sa fie aruncate intr-un rau din apropiere. Dar nimic din toate acestea nu s-a pierdut, caci dupa trei zile, episcopul Petru, din acea cetate, a mers noaptea pe malul raului impreuna cu alti crestini si au adunat de acolo toate oasele sfintilor, caci erau luminoase, astfel incat puteau fi vazute si in intuneric. Ele s-au pastrat pana in ziua de astazi, particele din moastele celor patruzeci de mucenici gasindu-se in multe locuri ale lumii si chiar si in tara noastra, in cateva biserici, unde credinciosii ortodocsi vin si se inchina cu evlavie.
Se spune ca pentru a le capata bunavointa celor 40 de sfinti li se aduc ofrande: patruzeci de colaci copti in cuptor, numiti simbolic mucenici, sfinti, bradosi sau boboneti, sugerind silueta umana.
In traditia populara ziua de 9 martie continua sa reprezinte, prin multe obiceiuri – ritualul focurilor, menite a atrage duhul blind la primaverii, lustratiile prin apa si foc, inaugurarea simbolica a unor activitati umane, practici divinatorii, o sarbatoare a reinvierii naturii, a regenerarii anului la inceput de primavara, o trezire din amorteala si nepasarea pacatului la curatare purificatoare si datatoare de viata noua si sfinta in Iisus Hristos Domnul nostru.
In unele parti ale Moldovei, si mai ales ale Munteniei exista obiceiul ca oamenii si mai ales copii sa iasa in ziua celor 40 de Sfinti si sa bata cu botele sau cu maiul in pamant ca sa intre gerul si sa iasa caldura, zicand:” Iesi c?ldura din pam?nt / Intra tu frig ?n pam?nt!”Imediat ce Sfintii bat cu botele in pamant nu numai ca inceteaza gerul ci si gheata incepe sa se topeasca si sa se duca pe ape.
In Bucovina, se obisnuieste ca oamenii si in special tinerii sa bata cata o matanie pentru fiecare sfant, sau, dupa cum spun unii, chiar c?te 40 de matanii pentru fiecare sf?nt, si aceasta pentru ca sa dob?ndeasca multi ani, sa fie sanatosi ?n decursul anului si mai ales pentru ca sa afle bani ascunsi ?n pam?nt.
Tot in Bucovina exista obiceiul ca in ziua de 9 martie sa se mearga la pescuit, si cel ce va prinde patruzeci de pesti si va reusi sa inghita unul viu ,va avea noroc tot anul la prin peste.Tot din aceasta cauza se zice ca ?n ziua de 40 de Sfinti e bine nu numai de a prinde, ci chiar si de a fierbe si a m?nca 40 de pestisori sau chitici.
