Vis de iarna – poezii dragoste
De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când Soarele-i în nori,
M-aş cerne printre fulgi de nea
Fără să ştii, pe-ai tăi bujori,
Şi-apoi, în lacrimi prefăcut,
Ţi-aş încălzi obrajii-ţi reci
Pe buze, cu un lung sărut
Pe strada mea de-ar fi să treci,
De unde, ca într-un abis,
De dor nebun m-aş prăvăli
Chiar între sânii tăi, ce vis
Pe strada mea să treci de-ar fi (!)
Iar după ce mi-aş reveni,
În jos, pe sute de poteci,
Te-aş căuta pân’ te-aş găsi
Pe strada mea de-ar fi să treci,
Şi-apoi, dar vai !….s-a luminat !
Şi nu mai cad nici fulgi de nea (!)
E-atâta soare, ce păcat
De-ar fi să treci pe strada mea !
Valeriu Cercel
