8 MARTIE-ZIUA INTERNATIONALA A FEMEILOR-ISTORIA ZILEI INTERNATIONALE A FEMEILOR -8 martie

8 MARTIE, ZIUA INTERNATIONALA A FEMEILOR

Se spune ca o femeie, pentru a fi fericita, trebuie sa stie sa inchida ochii.

De ce? Si cum sa fie fericita cu ochii inchisi?
Intrebari fara raspuns. Intrebari trecute de regula la capitolul „Crede si nu cerceta!” al educatiei de care beneficiaza femeile, nu numai in Romania, ci in majoritatea locurilor de pe glob.
Fericite in ignoranta? Cum sa fim ignorante, daca stim ca trebuie sa inchidem ochii? Si mai stim si de ce trebuie sa inchidem ochii.
Asta nu este ignoranta, este ascundere de realitate, mistificare.
Sa pretindem ca nu stim, pentru ca, daca stim, respectul fata de noi insine ne-ar obliga sa luam atitudine. Dar avem de pastrat o imagine, in ochii celor din jur. Sa stim si sa nu actionam ar insemna ca noi nu ne respectam suficient, si atunci si ceilalti ne-ar respecta mai putin. Mai bine sa fim apreciate ca fiind ignorante, decat ca fiind …nedemne de respect.
Prea filozofic?
Hai sa traduc in modul cel mai banal: sotul meu ma inseala. Daca eu recunosc ca stiu, sunt obligata sa iau o pozitie.Ori sa declar razboi tradatorului, ori sa atac persoana care-mi invadeaza teritoriul, ori sa ma retrag din competitie-sa divortez. Asa procedeaza o persoana care se respecta.
Dar divortul este o chestie neplacuta. Cei din jurul meu se vor gasi destepti si plini de sfaturi. Toti ma vor sfatui sa lupt pentru casnicia mea. A’propos, as scoate cuvantul casnicie din dictionarul limbii romane. Desi bunul simt imi spune ca trebuie sa vina de la casa-a avea o casa impreuna- sentimentul meu este ca vine de la casna-chin. Revin la idee. Toti cei care n-au legatura cu sufletul si viata mea se vor gasi in drept sa ma judece si sa ma analizeze.
N-a stiut sa-si pastreze barbatul, vor comenta ei. Dar el? De ce n-ar fi si datoria lui sa lupte pentru mine? Daca ar fi fost mai…rabdatoare, mai… pisicoasa sigur nu s-ar fi ajuns aici.
De ce sa nu recunosti ca stii? Simplu, ai fost educata ca aceea care stie, si spune ca stie, suporta consecintele. Care nu sunt deloc placute.

Societatea in care traim, prin legi scrise si nescrise, sanctioneaza pe cele care nu se incadreaza in norme. Pe cele care stiu si spun. Pe cele care nu cred tot ce li se spune, si cerceteaza. Si le ataca mai ales pe cele care iau atitudine.
Care nu accepta norma, dogma, traditia, sau cum i-or mai fi spunand „talibanii” patriarhatului.

Si, de ce am accepta, noi femeile, traditii, legi nescrise, care ne impovareaza in mod unilateral, numai pe noi?.
Guvernul schimba legile scrise, in numele interesului colectiv, de cate ori crede de cuviinta.
Noi de ce n-am schimba legile – scrise sau nescrise, de cate ori credem ca putem sa le facem mai bune pentru noi insine?

Pe plan international, ziua de 8 Martie nu este Ziua Mamei.
Mama = familie=datorie=sacrificii=teama=responsabilitate pentru ceilalti
Pe plan international 8 Martie este Ziua Femeilor Militante.
Ziua femeilor datorita carora avem drept de vot, dreptul la educatie, asistenta medicala, contraceptie. A celor care au luptat pentru ca noi, femeile sa avem dreptul la proprietate, la divort. Dreptul de a alege si de a spune Nu!, atunci cand decidem ca asa trebuie.

Aceste drepturi sunt prevazute in legi scrise, singurele care trebuie aplicate in mod obligatoriu. Dar nici o lege scrisa nu ne spune sa inchidem ochii.
Asa ca, deschideti ochii, analizati, vorbiti. Si mai ales, luati atitudine. Si nu va temeti ca veti fi singure. Este contagios. Se transmite. Mai ales azi, 8 Martie. E ziua femeilor care lupta pentru drepturile lor. Si ale voastre.
ISTORIA ZILEI INTERNATIONALE A FEMEILOR
punct de vedere istoric, aceasta zi a fost una care a adus impreuna femeile, pentru demonstratii si actiune politica globala. Aceasta mostenire continua, in ciuda incercarilor de a incadra Ziua Internationala a Femeilor in termeni individualisti, ca o sarbatoare comerciala, sau doar ca o oportunitate de a oferi unei femei o felicitare.

Mai jos poti gasi un scurt istoric al acestei zile si mai multe link-uri pe web care furnizeaza informatii suplimentare despre inceputurile radicale ale sarbatoririi acestei zile, precum si de legatura ei cu lupta femeilor pentru dreptate sociala si pace. Poti, de asemenea, afla despre evenimente globale sau locale, resurse de organizare si instrumente de instruire. Sarbatoreste Ziua Internationala a femeilori devenind implicata (sau implicat) – si transmite si altora informatiile!

In diferitele sale forme, Ziua Internationala a femeilor exista de mai mult de 90 de ani.

* Ideea infiintarii unei zile internationale a femeilor a aparut la inceputul secolului 20, in mijlocul industrializarii rapide a lumii si a expansiunii economice, procese care au condus la proteste legate de conditiile de munca.
* Femei din fabricile textile si de confectii au organizat un astfel de protest in 8 martie 1857 in New York City. Muncitoarele au protestat impotriva a ceea ce ele considerau ca fiind conditii proaste de lucru si salalarii mici. Protestatarele au fost atacate si dispersate de catre politie. Aceste femei si-au infiintat, in aceeasi luna, dar doi ani mai tarziu, primul sindicat muncitoresc.
* Pe 8 martie 1908, Societatea Femeilor Social Democrate din New York a sponsorizat o intrunire a maselor pe tema drepturilor femeilor.
* In 1910, la Conferinta Femeilor Socialiste din Copenhaga, a fost aprobata o zi internationala pentru a celebra pacea si castigarea dreptului la vot de catre femei.
* Inspirata de o comemorare in America a femeilor care muncesc, socialista germana Klara Zetkin a organizat Ziua Internationala a Femeilor (ZIF) in 1911. Pe 19 martie, socialiste din Germania, Austria, Danemarca si alte tari europene au organizat greve si marsuri. Feminista si revolutionara rusa Aleksandra Kollontai, care a ajutat la organizarea evenimentului, l-a descris ca pe „o mare de femei clocotind si vibrand la unison”.
* Pe masura ce nou nascutul eveniment anual lua amploare, el a preluat cauza pacii, precum si pe cea a drepturilor femeilor. In 1915, Zetkin a organizat o demostratie in Bern, Elvetia, pentru a grabi incheierea primului razboi mondial. Femei aflate de ambele baricade ale razboiului au participat.
* Pana in 1917, ZIF era sarbatorita in zile diferite in intreaga lume.
* Apoi, in 1917, 8 martie a fost identificata ca Zi Internationala a Femeilor deoarece in acea zi in Rusia mii de femei si-au parasit casele si fabricile ca sa protesteze impotriva ratiilor de hrana extrem de mici, preturilor foarte ridicate, razboiului mondial si cresterii continue a suferintelor prin care trebuiau sa treaca (aceasta a fost greva „pentru paine si pace” care, in combinatie cu alte proteste care au izbucnit intre 8-12 martie, a dus la „Revolutia din Februarie” ce a fortat tarul Nicolae al II-lea sa abdice.)
* Printre alte evenimente istorice, 8 martie comemoreaza incendiul de la Fabrica Triangle Shirtwaist (New York, 1911), unde peste 140 de femei si-au pierdut viata.
* In 1921, 8 Martie a fost in mod oficial si global declarata Ziua Internationala a Femeilor, atunci cand reprezentantele bulgare in Secretariatul International al Femeilor din Internationala Comunista au propus ca ziua sa fie sarbatorita in mod uniform pe toata suprafata planetei. In timp ce Ziua Internationala a Femeilor se sarbatoreste, acum, in mod global, pe 8 martie, exista cateva tari care celebreaza o Saptamana Internationala A Femeilor, iar Statele Unite sarbatoresc Luna Internationala a Femeilor.
* Demonstatiile din Rusia marcand Ziua Internationala a Femeilor s-au dovedit a fi prima etapa a Revolutiei Ruse din 1917. Dupa „Revolutia din Octombrie”, Kollontai l-a convins pe Lenin sa declare aceasta zi ca sarbatoare oficiala, iar in timpul perioadei sovietice „femeia muncitoare si eroica” a continuat sa fie sarbatorita in aceasta zi.
* Ziua este inca sarbatorita in mod oficial in Rusia (ca si in Belarus, Macedonia, Moldova si Ucraina) in principal ca „Zi a Mamei”- cu felicitari, flori si cadouri pentru femei din partea copiilor, barbatilor si altor femei.
* In Occident, Ziua Internationala a femeilor a fost comemorata in anii 1910 si 1920, dar si-a pierdut, mai apoi, din importanta. Traditia a fost reinviata in anii ’60, o data cu amploarea pe care a luat-o feminismul, dar fara asocierea acestei sarbatori cu socialismul. In 1975, care a fost desemnat Anul International al Femeilor, Natiunile Unite au confirmat aceasta zi si au inceput sa sponsorizeze, in mod oficial, Ziua Internationala a Femeilor.
* Astazi, diverse evenimente celebreaza, in toata lumea, realizarile sociale, politice si culturale ale femeilor.
Cei care ne-am format prin cartile de istorie din timpul comunismului nu stiam mai nimic oficial despre lupta anticomunista, despre crimele regimului, cum nu stiam nici despre miscarea pentru democratie si drepturile omului. Sarbatoream eroii luptei de clasa, iar o data cu comunismul nationalist, eroii luptei de neatarnare. Comunismul a trecut, din fericire pentru multi dintre noi. Patriarhatul nu. Continuam sa ne formam copiii in carti de istorie mai putin axate pe evolutia miscarii pentru democratizare si drepturile omului si deloc axate
pe istoria drepturilor femeilor. Perpetuam ignoranta. Felul in care sarbatorim in genere ziua de 8 Martie este expresia vie a necunoasterii. Unii cred ca este o sarbatoare „comunista” si refuza sa o ia in seama. Cei mai multi accepta cu voiosie un 8 Martie cu sens complet deturnat. Pentru ei, si mai ales pentru ele, 8 martie e ziua mamei, iubitei, sotiei, prietenelor, colegelor, sefelor, ziua omagiilor, pupaturilor de maini, florilor, chefurilor si cadourilor pentru femei. Tranzitia a adaugat acestor fantezii flatante si voioase, posibilitati mai exotice: femeile cu bani merg la striptease masculin unde se pot dezlantui ca la Saturnalii, sarbatorind egalitatea in destrabalare. Daca am avea vointa politica si culturala sa ne intoarcem la sensurile firesti ale Zilei Internationale pentru Drepturile Femeilor, am sarbatori altceva si altfel. Aceasta zi a fost initiata in 1910 la Copenhaga. Ea onoreaza miscarea femeilor pentru egalitate in drepturi si egalitate de sanse. A inceput sa fie sarbatorita prima oara in 1911 in Austria, Danemarca, Germania si Elvetia si marcheaza momentul in care reflectam la progresul pe care l-a facut miscarea pentru drepturile femeilor, dar si ce mai avem de facut. Este ziua in care sarbatorim curajul si vointa inaintaselor si inaintasilor nostri carora le datoram recunoasterea drepturilor si a demnitatii noastre ca oameni si cetateni femei. Este ziua in care un parinte roman i-ar putea scrie fiicei sale urmatoarea scrisoare: „Fiica mea, daca te nasteai in Romania inainte de 1929 nu aveai nici un fel de drepturi politice, nu aveai multe din drepturile civile recunoscute barbatilor, nu aveai acces la cele mai multe profesii, chiar daca aveai studii superioare (nu orice studii, ca nu aveai voie) si erai instarita. Orice barbat, fie el si analfabet, avea drepturi. Erai tratata ca om de rangul doi si noncetateana. In 1929, datorita eforturilor de peste o suta de ani ale miscarii feministe romanesti si unor femei extraordinare ti se recunostea dreptul de vot la alegerile locale. Iti pomenesc doar cateva dintre ele, caci nu ai de unde sa le stii din cartile de istorie, nici macar din numele strazilor sau din statui: Eleonora Stratilescu, Eugenia Ianculescu, Adela Xenopol, Sofia Nadejde, Cecilia Cutzescu-Stork, Calypso Botez, Alexandrina Cantacuzino. In Constitutia lui Carol al II-lea ti s-a recunoscut inutil dreptul de vot la alegerile generale, caci ai fi trait sub doua dictaturi. In comunism ai fi fost obligata sa muncesti pentru stat si pentru casa, iar statul ar fi pus stapanire pe tine ca femeie si potentiala mama. Libera nu erai, cum nu erau nici barbatii. Practic, ai fi votat in alegeri libere pentru prima oara in 1990, an in care incepea istoria ta reala de cetateana. Ai recuperat drepturile la nediscriminare si egalitate de sanse, dreptul de a fi protejata de bataile si abuzurile partenerului, de a nu fi hartuita sexual de sefi, nu fiindca asa au gandit politicienii nostri barbati, prea multi misogini, care continua sa ocupe 90% din teritoriul deciziei politice, ci fiindca europenele din Vest au obtinut toate acestea in anii cand noi traiam in comunism, iar UE ne-a obligat sa le includem in legislatie. Aveai sanse nule sa capeti ceva la marea privatizare si sa devii capitalista. In schimb acum ai mai multa scoala decat barbatii de varsta ta, dar asta conteaza mai putin in venituri. Castigi cu o treime mai putin decat barbatii si lucrezi in domeniile prost platite: educatie, sanatate, cultura. Poti in schimb sa faci menaj sau sa fii culegatoare, chiar si prostituata in Vest. Vei contribui la PIB mai mult, dar vei primi la fel de putin. Ajuti statul, dar el nu va ajuta copiii tai ramasi acasa. Cu ceva sanse, ai putea intra in politica. Daca esti activa si competenta, presa te asediaza mai abitir decat pe orice barbat, vanandu-ti sau inventandu-ti greseli pentru care vei plati peste masura. Vor tolera cu placere sa-ti arati sanii si coapsele, dar nu mintea. Te vei supune cutumei potrivit careia la noi legile se voteaza usor si se aplica greu. Multe din drepturile tale sunt drepturi de vitrina. Acolo vor ramane cata vreme te lasi pacalita cu omagii anuale in locul dreptatii de gen si al respectului pentru demnitatea ta ca femeie, om si cetateana.”